Cred ca sarcina nu este o mare chestie pentru tine numai daca esti una dintre acele persoane care iubeste sa petreaca mult timp acasa, nu are nicio problema daca trece o saptamana fara sa intalneasca pe cineva nou si in general uraste orice forma de efort. Altfel schimbarile in stilul de viata vor fi vizibile.
Adio iesit in oras dupa serviciu. Esti fie prea obosita, fie iti este rau, fie fumul si aglomeratia de prin locatiile de la noi nu iti priesc foarte tare. Nu-i vorba, tu incerci primele saptamani, mai ales cand esti doar balonata si nu umflata ca un zepelin, sa continui cu stilul de viata cu care te-ai obisnuit. Dar o mica greata care tine toata noaptea, o incapacitate de a mai sta pe scaun sau un cap cazut in supa de ceapa te vor pune repede la punct. Nici nu o sa iti dai seama cand vor fi trecut 4 luni in care tu nu ai iesit in oras nici macar o seara. Sau poate am fost eu mai sensibila decat altele.
Deci iata-te o fiinta casnica. Ce este de facut? Din fericire/nefericire nici aici nu iti dai singura raspunsul. Tot corpul iti dicteaza cu ce sa iti ocupi timpul. Eu am avut o surpriza cand am vazut ce m-a obligat corpul sa fac. Desi probabil pentru restul populatiei bine infipta cu picioarele in pamant era de la sine inteles. Si uite asa m-am trezit pe cap cu o tichie alba si incretita. Si peste soldurile din ce in ce mai zdravene mi s-a trantit un cearceaf care sa ma apere de posibilii stropi. Ok, numai figurat, dar mancarea facuta aproape zilnic este cat se poate de reala. Ce mai, nu m-a facut mama gospodina, dar sarcina m-a dus direct unde spun vorbele populare ca imi este locul. Si fac chestii complicate, nu o friptura acolo.
Contururile personalitatii s-au indulcit in moduri care pana si mie mi se par dubioase, ce sa mai zic de cei din jur. De cand exista un brotac care imi dicteaza ce pot sa fac si ce nu nici macar o incruntare nu imi mai iese ca lumea. Cred ca nu mai reusesc sa sperii pe nimeni. Probabil ca mi se citeste in permanenta pe fata o seninatate ca si cum as trai intr-o lume paralela si micile incrancenari de aici nu ma privesc. Ceea ce e oarecum real, pentru ca si mintea, cea responsabila cu multe dintre enervarile din trecut s-a hotarat sa plece un pic cu sorcova. Si sa ma lase aici multumita de viata mea si impacata fie ce o fi.
Probabil de asta si este considerata in literatura populara aceasta perioada a fi una asa de fericita in ciuda tuturor neplacerilor fizice – pentru ca nu exista perioada in care sa fii mai aerian si indiferent la orice altceva decat un brotac care tipa ca el vrea mancare. Acum!
