Nu pot sa vorbesc in numele altor mame, insa iti voi spune parerea mea despre cezariana si iti voi povesti cum a fost si ce am simtit. Inainte de a te decide sa faci cezariana citeste si aceste cateva randuri.
Din capul locului iti spun ca nu au existat nici un fel de complicatii si probleme: am trecut printr-o operatie de cezariana absolut normala.
Totul a inceput undeva in luna a patra, cand la un control de rutina am intrebat medicul ginecolog care crede ca este metoda de nastere pe care mi-o recomanda. S-a gandit putin si mi-a spus ca el inclina pentru cezariana pentru ca nu mai sunt chiar la prima tinerete (heeeii, aveam 32 de ani!) si este mai sigur asa.
Eu, care citisem cate in luna si in stele despre nasterea naturala si imi doream sa nasc natural i-am spus ca as prefera sa nasc natural. Raspunsul a venit scurt, spunandu-mi ca daca insist putem face si asta, dar ca pot fi complicatii si el ramane la parerea ca o cezariana este mai potrivita.
Am cazut de acord sa discutam mai tarziu, catre finalul nasterii si sa decidem atunci ce vom face.
Sarcina a decurs bine cu exceptia contractiilor care au inceput sa se faca simtite din luna a cincea si m-au acompaniat pana la final. Dupa primele saptamani de spaima si de vizite regulate la urgente, am inceput sa le accept si sa nu mai sperie atat de tare.
In plus, in ultimele saptamani nazdravanul a crezut ca a ajuns la circ si facea salturi spectaculoase prin burtica schimbandu-si pozitia odata la cateva zile.
Si uite asa, toate cele de mai sus s-au adaugat la motivele pentru care s-a hotarat cezariana mea.
Citeste aici si despre evitarea operatiei de cezariana.
Ziua Z
Un singur motiv m-a facut sa nu imi para foarte rau ca am facut cezariana. In noaptea dinainte de plecarea spre maternitate au inceput cateva contractii adevarate (usurele ce-i drept, dar total diferite de cele dinainte, si in plus dureroase) si mi-am spus ca bebelusul a fost macar pregatit sa iasa in lume.
Ajunsa cu bagajul la spital am declarat ca am contractii puternice si ca trebuie sa fiu internata. Am trecut rapid prin pregatirile (usor naziste) de dinainte de sarcina. Rasa, tunsa si frezata am ajuns in salonul de asteptare unde erau toate mamicile care urmau sa nasca.
Pentru un moment vazand suferinta a doua mamici in travaliu m-am bucurat ca voi face cezariana. Durerea era intensa si se citea pe fata lor dorinta de a scapa cat mai repede de acest chin.
Am asteptat si am asteptat si am asteptat si undeva catre seara a venit un medic sa ma pregatesca pentru operatie. In sala mare si al naibii de rece, luminile puternice dadeau salii un aer lipsit de orice urma de caldura. Dupa ce mi s-a facut anestezia rahidiana (timp in care ma gandeam daca tot timpul e atat de rece – chiar daca era in toiul verii), mainile mi-au fost legate in lateral cu fasii de tifon.
In gandul meu imi ziceam „no, acum te-au si rastignit”. Au venit medicul si un rezident, mi-au zambit si s-au apucat de lucru.
In timpul operatiei am avut o senzatie de detasare totala: nu am simtit nici un fel de teama, dar totodata nu am simtit nicio alta emotie.
Am simtit cum apuca bebelusul din burta si in acel moment am avut o senzatie fizica ciudata (ca sa nu zic groaznica): simteam ca parca cineva trage de intestinele mele si le va imprastia in curand pe toata masa de operatie.
Am vazut cand l-au inmanat unui medic neonatolog pe fiul meu si tot ce am putut sa gandesc a fost: „nu respira, de ce nu plange? De ce nu plange?” si din toata teama asta mi-au iesit cuvintele zburand speriate in aerul rece al salii de operatie: „de ce nu plange?”. S-a lasat linistea si apoi medicul mi-a spus rar: „ai rabdare”. In secundele urmatoare l-am auzit plangand si mi l-au adus langa cap doar cat sa il vad cateva secunde.
Si nici nu l-am vazut bine ca aveam deja ochii plini de lacrimi.
Lipseste caldura
Tot respectul pentru modul in care s-a desfasurat operatia de cezariana insa ceea ce mi-a lipsit si nu voi mai regasi niciodata a fost caldura nasterii, apropierea aceea intensa, momentele de extaz. Nu am putut sa tip fericita si epuizata ca am adus pe lume un nou nascut. Senzatiile au fost ca in cazul oricarei alte operatii normale si instinctul matern a inceput sa apara tarziu, cand am inceput sa il tin la san pe pielea calda si sa il invat sa suga.
Nu te gandi ca o operatie cezariana este mai simpla. Poate avea si ea complicatiile ei (este o operatie majora in cele din urma) si te lipseste de momentele intense de extaz ale nasterii.
. A doua sarcina am trait-o cu mult mai multa relaxare si, bineinteles, cu alt medic ( mai putine controale, mai putine " poze", fara spaime inutile). Am nascut natural un baietel de 4,3 kg ( da, cu bazinul meu ingust si uterul cicatricial), fara epiziotomie si cu minimum damage, de veneau toti medicii si asistentele la mine sa vada minunea. Fericirea pe care am simtit-o in tot timpul travaliului (14h), in timpul nasterii si muuuult timp dupa aceea este greu de descris in cuvinte. Sunt 4 luni de atunci si inca imi dau lacrimile cand imi aduc aminte ce frumos a fost. 
