Divortul este o trauma pentru copil. Sigur, conteaza varsta copilului si capactatea lui de intelegere, dar separarea parintilor este un fapt dificit de trecut pentru copil, mai ales pentru cei aflati in tre 5 si 12 ani.
Multi copii poarta cicatricile divortului pana la varsta adulta, iar uneori conflictele parintilor le modifica personalitatea. Nu vreau sa vorbim despre divort, ci despre greselile pe care le fac parintii care sunt intr-o astfel de situatie fata de copilul sau copiii lor, greseli care de cele mai multe ori se fac in numele binelui copilului, dar in fapt au la baza egoismul si frustrarile propri.
M. Gary Neuman, psihoterapeut specializat in problemele cuplului si psihologiei copilului enumera cele mai mari greseli pe care le fac parintii divortati.
1. Nu face din copil un mesager. "Prea multe parinti incearca sa comunice prin intermediul copiilor lor", spune Neuman, iar asta provoaca un stres emotional nejustificat asupra lor pundu-i pe copii in pozitia de negociator intre parinti. Neuman sugereaza parintilor sa-i lasa pe cei mici in pace si sa foloseasca email-ul, daca nu pot avea un dialog civilizat fata in fata. "Copiii parintilor divortata nu sunt orfani de parinti, iar cei doi adulti trebuie sa gaseasca forta de a comunica in mod decent si onest despre copilul lor", sustine Neuman.
2. Absenta comunicarii este una dintre cele mai mari greseli pe care le fac parintii divortati. Mai mult recunoastrea in fata copilului ca nu comunica intre ei este un fapt generator de angoase maxime pentru copilul vulnerabil oricum ca urmare a divortului parintilor sai. "Si de data aceasta ratiunea este cea care trebuie sa invinga, desi uneori se intampla exact pe dos. Parintii divortati inteleg mai devreme sau mai tarziu ca sunt amandoi responsabili pentru copil si accepta dialogul, desi uneori acesta este tardiv si nu mai poate atenua trauma copilului", spune Neuman.
3. Critica severa si dura a parintelui absent este poate cea mai mare si cea mai grava gresala pe care o fac parintii divortati. "Descrierea in termen negativi a parintelui absent, a celei care a pierdut copilul la divort, sau a celui care are in grija copilul de catre parintele exclus, este in masura sa subrezeasca personalitatea copilului. Cel mic se indentifica cu ficare dintre parintii sai. A-i spune ca celalalt parinte este cel vinovat, cel care a gresit si cel care este responsabil de divort si de ruperea familiei este ca si cum i-ai spune copilului ca jumatate din el este un rebut. Parintii nu inteleg ca un copil da o alta valoarea afirmatiilor lui, ca are o alta forma de perceptie si, mai ales, ca vorbele parintilor sunt in masura sa le afecteze personalitatea si increderea in ei", sustine Neuman.
Intr-un divort, unde de regula nu mai exista limite, copilul este o victima sigura. Solutiile sunt dialogul deschis cu cel mic si recunoastrerea de catre cei doi parinti ca nu copilul este cauza si nici miza divortului.
Un copil ai carui parinti divorteaza este fragilizat, are nevoie de suport emotional si de timp pentru a intelege si a se adapta pentru noua realitate. Nu-l impinge, lasa-l sa se adapteze in ritmul lui, nu-l sanctiona pentru slabiciunile sau rabufnirile lui si mai ales nu-l transforma in instrument de lupta si moneda de schimb.
