Fraza nu imi apartine mie, ci lui Freud. Si are dreptate, pentru ca daca priviti in trecut, nu exista vreunul dintre noi care sa nu isi invinuiasca parintii pentru unele din problemele de comportament pe care le au.
Ca au fost prea delasatori, ca au criticat prea mult, ca au avut asteptari prea mari si au dat afectiune cu lingurita, ca au fost prea absorbiti de problemele din relatia lor ca sa mai observe ceva in jur, ca au cladit neincredere in fortele proprii, sa au scos pe nas pana la epuizare propriul sacrificiu etc.
Purtam in timpul vietii adulte unele dintre modelele nefericite pe care parintii cu sau fara voia lor le-au cladit in noi prin repetari nesfarsite. Si fiindca stim cat ne-am luptat cu ele si cat rau ne-au facut ne ingrozim la gandul ca le vom repeta si noi asupra copiilor nostri, fie pe aceleasi, fie altele.
Conform psihologului Lucian Negoita, sunt cateva lucruri extrem de distructive de care trebuie sa ne ferim cu toate puterile:
"Sunt câteva stiluri parentale care aduc “nenorociri” mai mari decât greşelile “normale”. Parinţii hipercritici sau hiperprotectivi, cei indiferenţi sau inconstanţi folosesc ‘stilurile” parentale cu cele mai distructive rezultate emoţionale şi comportamentale asupra copiilor viitori adulţi"
Copiii, pentru a creste armonios, au nevoie vitala de cei 4A: Atentie, Afectiune, Apreciere si Aprobare. Daca faceti asta si, in plus, va ganditi cu mare atentie inainte de a incerca sa le schimbati caracterul, aveti mari sanse de a reusi.
Luati aceste versuri de Khalil Gibran drept ghid
Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele nazuintei Vietii spre ea insasi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin.
Voi le puteti da dragostea voastra, dar nu gandurile voastre,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Puteti oferi o casa pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Caci sufletele lor locuiesc in casa lui maine, pe care voi n-o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Voi puteti sa va straduiti sa fiti ca ei, dar nu sa ii faceti pe ei aidoma voua.
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici nu intarzie asupra lui ieri.
Voi sunteti arcurile din care copiii vostri, ca sageti vii, sunt trimisi inainte.
