Multe se mai spun despre o căsnicie, dar până nu îţi pui tu pirostriile pe cap, nu ai de unde să ştii cu ce se mănâncă. Singurul adevăr care rămâne valabil chiar şi după 10 de ani de trai în doi este că discuţiile despre cât de oţeţită trebuie sau nu să fie salata nu se vor sfârşi niciodată.
Nicio căsnicie nu seamănă cu cealaltă, cum nici fraţii care asemuiesc precum două picături de apă nu se comportă întotdeauna la fel. De aceea, nu trebuie să ne încredem niciodată în căsniciile perfecte, în cuplurile mereu fericite. Pentru că ceea ce ne spun ele nu sunt decât mituri care ne vor face să trăim cu dezamăgirea că partenerul nostru nu ne este de fapt sufletul pereche şi că poate ar trebui să ne punem frumos haina de soţii în cui şi să plecăm cât mai rapid în căutarea lui Făt-Frumos.
Mitul #1: Cuplurile fericite nu se ceartă niciodată
Ba cum să nu! Dacă nu ar face asta, probabil la TV nu ar rula decât meciuri de fotbal, iar capacul de la toaletă ar fi întotdeauna ud. Sunt momente în care trebuie să vorbeşti, şi momente în care e mai bine să taci. Iar certurile sunt o modalitate excelentă de a comunica, de a repera ceea ce nu funcţionează într-un cuplu. Căci nicio relaţie nu are cum să fie perfectă, nu există oameni care să aibă aceeaşi opinie şi comportament în toate situaţiile. Dacă nu te cerţi cu partenerul, e posibil să ascunzi, de fapt, nepăsarea faţă de relaţia în care te afli. Bineînţeles, certurile trebuie controlate, discuţiile trebuie să nu depăşească limitele normale, iar urletele şi violenţa să nu îşi facă loc…
► Citeşte şi Căsnicia noastră era pe punctul de a eşua - dar am schimbat un lucru minor
Mitul #2 Dacă mă mărit cu bărbatul potrivit, atunci voi fi mereu îndrăgostită
Îţi aminteşti pantofii aceia perfecţi pe care i-ai cumpărat acum ceva ani? Da, da, aceia nude, care se aşezau pe picior de parcă erai Cenuşăreasa care şi-a găsit condurul. Între timp parcă s-au mai lăsat puţin, o zgârietură se ascunde pe stângul şi flecurile parcă s-au cam tocit. Dar, Dumnezeule, jură tu că nu au rămas preferaţii tăi! Pentru că numai ei ştiu prin câte aţi trecut împreună şi câte poveşti ascund! Eheee, cam aşa este şi cu mariajul. Poate că nu va fi niciodată totul perfect în ochii tăi, aşa cum a fost când v-aţi cunoscut, dar numai tu şi partenerul tău ştiţi prin câte aţi trecut şi “cât de perfecte” sunt imperfecţiunile voastre. Fluturii din stomac au fost înlocuiţi cu o dragoste puternică, bazată pe respect şi pe încredere şi asta valorează mai mult decât orice îndrăgostire!
Mitul #3 – Copiii noştri au nevoie de noi, aşa că ei trebuie să fie mereu pe primul loc
Şi cum va fi când ei vor creşte, vor deveni independenţi şi vor cam uita de tine şi de soţul tău? Da, copiii au nevoie de ajutor. Da, trebuie să fiţi nişte părinţi grozavi şi să petreceţi cât mai mult timp cu ei. Dar nu ar trebui să vă înlocuiţi căsnicia cu maternitatea şi cu paternitatea. Nu uitaţi că v-aţi spus DA unul altuia înainte să le spuneţi Da copiilor. Dacă nu aveţi grijă de căsnicia voastră atunci când şi copiii au nevoie de voi, nu va mai exista nicio familie când copiii îşi vor lua zborul. Nu este uşor să îţi faci timp pentru partener când ai copii, dar este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteţi face pentru relaţia voastră.
Mitul #4 – Căsnicia înseamnă muncă
Căsnicia are nevoie de efort, ca să meargă, dar căsnicia în sine nu este o muncă. Căsnicia este un angajament, dar dacă nu consideri că angajamentele sunt o muncă în sine, atunci există o problemă. Foarte multe lucruri în viaţă necesită angajamente, şi nu vorbim doar despre căsnicie: hobby-uri, sporturi, joburi, joaca pe calculator – orice intră în raza ta de interes necesită angajament – nu e doar lapte şi miere în a învăţa să dansezi.
Mitul #5 – Copiii pot salva o căsnicie
Simţiţi că relaţia nu mai merge şi vreţi să faceţi un copil, pentru a o salva? Nimic mai greşit! Da, copiii sunt cea mai mare binecuvântare şi îţi oferă emoţii incomparabile, dar ei aduc cu sine foarte mult stres. A fi părinte, mai ales de copil mic, te epuizează fizic, psihic şi mintal. Aşa că, dacă vreţi să vă salvaţi căsnicia, poate ar fi mai bine să consultaţi un specialist :).
► Citeşte şi Oamenii de ştiinţă ne învaţă: dacă ţineţi cont de aceste 5 aspecte, relaţia voastră de cuplu va deveni mai puternică
Mitul #6 – Primii ani ar trebui să fie cei mai minunaţi
Sau cei mai grei. Pentru că după ce ai trecut prin perioada de adaptare vine cu adevărat acel stadiu al relaţiei în care vă acceptaţi unul pe celălalt cu bune şi cu rele. Oricum, nu uitaţi că primii ani sunt aceia cărora le datoraţi devenirea voastră de acum, aşa că nu spuneţi că i-aţi da pentru nimic în lume!
Mitul #7 – Persoana cu care te măriţi îţi va ajusta toate imperfecţiunile
Este adevărat – o căsnicie te schimbă! Poţi schimba foarte multe pentru partenerul tău, dar esenţa, tu, rămâne aceeaşi. La sfârşitul zilei, vom fi tot cine am fost, cu adevărat. Dacă simţim că ceva nu este bine la propria persoană, putem încerca să schimbăm, dar este important şi ca partenerul să ne accepte aşa cum suntem, cu bune şi cu rele.
Mitul #8 – Dacă vrei să scapi de singurătate, trebuie să te măriţi
Dacă eşti o persoană care se simte singură şi nu se poate împăca deloc cu timpul petrecut cu propria fiinţă, căsnicia nu este o soluţie. Împacă-te cu tine, descoperă-te, iubeşte-te pe tine şi partenerul şi apoi luaţi decizia de a merge pe acelaşi drum toată viaţa. Mai rău decât să fii singur este să fii singur în doi.
Mitul #9 – Căsnicia este 50/50
Greşit! Căsnicia este 100/100. Poate că ţi se pare nedrept şi poate că uneori aşa şi este. Este cam greu să fiţi într-un echilibru, pentru că poate astăzi tu dai mai mult, mâine dă el. Uneori poate vă opriţi amândoi în acelaşi punct, dar rare sunt momentele acelea. Dacă iubeşti cu adevărat, atunci oferă 100 %. Despre asta este un angajament, de fapt.
Mitul #10 – A fi căsătorit este plictisitor
Ca în orice aspect din viaţă, cum îţi aşterni, aşa dormi. Lucrurile se aşează, uşor-uşor, după luna de miere; marea se linişteşte. Important este ce alegeţi voi să faceţi în această perioadă. Cum să vă petreceţi timpul, cum vă luptaţi cu rutina, cum învăţaţi să o iubiţi şi, mai mult decât atât, cât de oţeţită acceptaţi să fie salata.
