De mai bine de o săptămână unul dintre vecini îşi renovează apartamentul. Ei şi azi, în timp ce o plimbam pe Sara de colo-colo ca să adoarmă cumva în hărmălaia făcută de bormaşină, am dat peste articolul Andreei în care povestea că viaţa unei mame nu e deloc ca în reclame. M-am oprit şi mi-am admirat biroul de mamă de doi care mai scrie şi pe blog. Bine aţi venit!
Nu mă înţelegeţi greşit, viaţa de mamă e de cele mai multe ori frumoasă, mai ales dacă reuşeşti să faci abstracţie de maldărul de vase din chiuvetă, de rufele care aşteaptă să fie întinse, de multiplele sesiuni de gătit, de revoltă sau de jucăriile care zac pe jos în aproape toate camerele. În principiu să faci abstracţie, punct.
De mult îmi doream să las scrise câteva gânduri despre ce (nu) înseamnă un concediu de creştere a copilului. Cam de când am fost întrebată ce fac eu toată ziua cu timpul mult pe care îl am la dispoziţie.
Iau zilele pe rând şi încerc să nu îmi fac aşteptări
Să luăm exemplul zilei de azi. La 07:30 Alex a făcut un mare scandal că tati nu îl lasa să vină în dormitor, unde eu şi Sara dormeam, să ne spună că ninge. Evident că a trezit-o pe Sara, noroc că a reuşit să adoarmă la loc. De pe la ora 09:00 a început simfonia “Bormaşina vecinului acompaniată de picamărul celor de la Apa Nova”. Ore în şir mi-au tocat nervii mărunt, mărunt, iar Sara nu a reuşit să mai doarmă după gustare. Ce mai contează că începusem să întind rufe la 08:30 şi la 12:00 încă nu terminasem. Sau că s-a luat şi apa şi curentul când aş fi prins un moment să dau fructele la blender şi să spăl o parte din vase. Am stat deci să mă maimuţăresc cu bebeluşa din dotare, cu gândul că ar fi cazul să mai şi scriu câte ceva după 3 zile de pauză. O primă rază de soare a apărut când am primit un mesaj frumos de “mulţumesc” pe blog. A doua, când s-au oprit vecinii din treabă, noroc cu ora de linişte. Nu mă mai aştept şi la altele pe ziua de azi. Mă las în voia sorţii, fără să îmi fac aşteptări.
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
