Aveam nevoie de un astfel de ajutor, dar nu se arata deloc lumina la capatului tunelului in care intrasem. Pana cand mi-a dat cineva o idee...
Cand bebe avea vreo cinci luni, m-am pus in miscare sa-i caut bona. Programul lui era super, cu somnuri si mese regulate, dar ajunsesem s-o iau un pic razna din cauza multitudinii lucrurilor pe care le aveam de facut pentru copil, pentru casa, pentru serviciul meu de-acasa, pentru mine... N-am vrut sa renunt la scris, mi-am zis ca asta e oaza mea de sanatate la mansarda, iar sotul m-a sustinut si m-a impins la cautat de ajutor. Adica bona, singura solutie cu care am fost de acord.
Bona cu acte sau bona din auzite?
Stiam ca o sa-mi ia ceva, dar ma gandeam la „ceva”-ul ala ca la timp efectiv de intervievare a candidatelor, nu la cautari – care ajunsesera disperate – pe la cunostinte sau pe Internet. In prima instanta, am sondat piata de bone, atat cea oficiala, cat si cea neoficiala. Am cerut oferte de la niste agentii care ofera astfel de servicii si m-am crucit: o indemnizatie de crestere a copilului abia acoperea un program part-time de luni pana vineri, asa cum ne doream noi. Bine, in rest, calificari peste calificari – e drept, imi cam faceau cu ochiul, erau niste bone-gadget de-a dreptul! Dupa care am intrebat pe la cunoscutii cu copii mici care-i situatia cu bonele lor, foste sau actuale: ce program au, cat costa, ce fac, efectiv, cu copiii? Asta din urma ma interesa cel mai mult, ca aveam pretentia de a fi investit niste eforturi in dezvoltarea intelectuala si motorie avansata a copilului, nu voiam vreuna care sa-l trateze ca pe-un mormoloc de bebelus. Oricum, n-am gasit pe nimeni nici printre prieteni – fusesem foarte aproape, dar „se daduse” cu putin timp inainte. Mi-am zis ca e un semn, ca n-o fi fost ceea ce-mi doream. Dar cautarile mele erau tot strigate de ajutor in gol.
Mi-am facut bona „pe masura”
Totusi, datele pe care le-am strans in perioada asta m-au adus la concluzia perfecta: trebuia sa-mi fac eu o bona „pe comanda”, dupa nevoile familiei mele si, mai ales, ale bebelusului. Totusi, unde sa gasesc acea persoana de modelat? O prietena mi-a dat o idee, iar principiile dupa care m-am ghidat au fost urmatoarele:
-
Sa o cunosc ca om, inainte de toate. M-au ingrozit povestile cunoscutilor si necunoscutilor (nu-ti zic ce era in mesageria mea de Facebook dupa ce am anuntat ca am nevoie de o bona pentru copil!) despre cum si-au impanzit casele cu camere video si tot au surprins derapaje ale bonelor. N-am vrut asta! Am vrut sa am incredere totala in omul acela. Sa zicem ca o supraveghez acasa, dar cand iese cu copilul in parc, ce fac? Innebunesc de grija? Asa ca am anjagat o fosta colega de serviciu, un om bland si cald, care m-a facut sa ma simt foarte confortabil inca de cand ne-am cunoscut, cu multi ani in urma, fara sa fi fost, atunci, vreun interes la mijloc.
-
Sa nu aiba experienta cu copiii. Ti se pare ciudat ca m-am sucit asa de radical, dupa ce-mi luasera ochii specializarile doamnelor de la agentie? M-am gandit mai bine: am crescut copilul intr-un fel, vreau ca aceasta politica sa continue. Nu sa vina o straina cu ideile sale – cine stie cat de diferite fata de ale noastre – si sa ne impiedicam viziunile la tot pasul. Asa, am invatat-o pe noua bona totul de la zero, i-am dictat pe caiet ca la scoala pana si-a facut mana, apoi a prins totul din mers. Ai nevoie de cineva care sa te asculte, nu sa te contreze – exista generatiile batrane din familie pentru asta. Bineinteles, daca bona are vreo idee noua pentru cresterea copilului, o discutam, ca nu se stie de unde sare iepurele. Unde mai pui ca toata experienta, cu toate calificarile si specializarile acelea costa ceva!
-
Sa fie dispusa la program part-time, dar sa fie flexibila. N-am avut nevoie de bona de dimineata pana seara, ci doar de 3-4 ore libere pe zi, pentru rezolvat diverse. Dar nu toata lumea e dispusa la un astfel de program, pentru ca inseamna bani mai putini, dar acelasi efort de deplasare acasa la copil, iar in Bucuresti poti pierde si o ora pe drum intre doua destinatii. De asemenea, cu o notificare prealabila (in timp util), sa-si poata modifica programul dupa nevoile noastre. Bineinteles, orice cerere in acest sens trebuie sa fie de bun simt, ca mai are femeia si alte treburi, intelegem asta.
- Sa fie un om rabdator, sincer si responsabil. Atat cu copilul, cat si cu tine. Oricat de bine ai alege bona, parca tot ai un cui impotriva ei ca petrece timp pretios cu bebelusul in timp ce tu rezolvi alte lucruri – e un paradox pe care multe mame il traiesc. Si parca-i mai gasesti nod in papura din cand in cand. E important ca bona sa aiba intelepciunea sa-ti treaca cu vederea aceste scapari, sa-ti dea mereu socoteala cu rabdare si ingaduinta si sa-si vada de treburile legate de copil. De asemenea, sa semnaleze imediat orice problema aparuta in legatura cu cel mic, nu sa acopere situatia.
In rest, mi-a placut ca bebelusul a acceptat-o foarte bine – sigur asta s-a datorat felului ei de-a fi, pe care l-am descris la primul punct; ca s-a pus la mintea lui de om mic, ca il respecta ca pe un om mare, ca nu fumeaza si ca urmeaza intru totul indicatiile pe care eu si sotul i le dam in ce priveste cresterea copilului. Ii amintesc mereu ca noi am avut incredere in ea sa i-l dam pe mana, asa ca si ea trebuie sa aiba incredere in ea insasi, ca sa nu mai fie atat de panicoasa si de closca. Totusi, mai bine asa decat prea relaxata. Oricum avem cel mai murdar copil din parc si suntem ok cu asta.
Sursa foto articol: thetimes.co.uk
