In ultima vreme, si la noi se aud din ce in ce mai des semnale de alarma care anunta cea mai mare schimbare in modul in care ne crestem copiii: parintii au incetat sa mai fie 'sefii', acum copiii decid ce este mai bine pentru ei.
Ideile in sprijinul acestei pozitii vin de-a valma si din toate partile, de la conferinte si carti despre cresterea copiilor, pana la discutii pe bloguri si pe Facebook. In principiu, ideea este urmatoarea: pe copii nu trebuie sa ii obligi sa faca ceea ce vrei tu, parintele, pentru ca asa crezi ca este bine pentru ei, ci trebuie sa ii lasi pe ei sa aleaga ceea ce vor sa faca. Se observa o pierdere a autoritatii parintesti, pierdere care pune mare presiune atat pe copiii cat si pe parinti.
Intrucat sunt atat de multe voci in sprijinul acestei idei, a venit timpul sa acordam atentie si celor care se opun acestui mod de a creste copiii. Sa vedem si alte argumente. Nu trebuie neaparat sa fim de acord cu ele, insa este bine sa le stim, poate ne mai nuantam in acest fel pozitia. Asa ca am sa va prezint pozitia unui aparator al vechii autoritati parintesti, psihologul Leonard Sax, care a scris cunoscuta carte "The collapse of parenting". Pozitie discutata de cei de la newsobserver.com.
Leonard Sax considera ca esecul parintilor de a-si impune autoritatea a dus la crearea unei generatii de copiii care au probleme cu greutatea, sunt mai putin sanatosi si iau mai multe pastile. Nici pe partea fizica nu stau mai bine: generatia actuala nu mai respecta nici adultii si nici pe cei de aceeasi varsta, este mult mai nervoasa si predispusa spre boli psihice.
Cum se manifesta lipsa de autoritate?
- nu le mai cerem copiilor sa faca un lucru, ii intrebam daca sunt de acord sa faca un lucru. Nu spunem 'Este timpul sa iti iei medicamentul.' Acum intrebam 'Vrei sa-ti iei medicamentul?' Dupa cum este de asteptat, atrage atentia Leonard Sax, copilul va raspunde nu si apoi parintele trebuie sa stea sa isi bata capul cum sa rezolve aceasta problema. Si asta se extinde in toate domeniile: de la mancare pana la scoala, ajungandu-se in situatii in care copiii mananca mai ales mancare nesanatoasa si nu invata nimic.
- nu ne mai este clar care este rolul nostru de parinti. Ceea ce visam acum este sa fim prietenii copiilor nostri. Vrem sa ne considere 'cool'. Nu vrem sa fim cei care impun limite, care verifica, care pedepsesc, daca este nevoie. Avem fel de fel de incertitudini: cum mai cresc o persoana independenta daca nu o las sa manance cartofi prajiti si o oblig sa manance supa? Cum mai pot fi o mama buna daca intram in conflict privind programul de seara?
- parerea colegilor este mult mai importanta decat parerea parintilor. Acesta este un semn foarte important al pierderii autoritatii parintesti si cu efecte negative asupra comportamentului copiilor. Copiii nu se nasc stiind sa aleaga intre bine si rau, noi trebuie sa le spunem asta, trebuie sa ii invatam valori si comportamente. Daca nu facem asta, atunci probabilitatea de a face alegerile gresite este foarte mare. Si, in cele din urma, societatea ii va pedepsi pentru ca nu ii respecta valorile.
De unde a aparut aceasta lipsa de autoritate, de ce nu mai suntem parinti autoritari in mod natural?
- pentru ca este o schimbare culturala majora: nu mai suportam autoritatile, toata lumea trebuie sa fie egala. Sau cel putin este 'politically correct' sa spui ca nu exista diferente intre oameni: bogatii sunt egali cu saracii, barbatii cu femeile, angajatii cu angajatorii si parintii cu copiii.
- frica de esec: parintii de acum sunt paralizati de ideea de a esua, de a face ceva gresit. Asa ca mereu stau si isi pun la indoiala propriile alegeri. Cu alte cuvinte sunt lideri nesiguri, asa ca nu este de mirare ca in scurt timp li se va lua puterea.
Ce se poate face pentru a nu cadea in capcana pierderii autoritatii?
Leonard Sax are urmatoarele solutii:
- persoanele mature ar trebui sa isi petreaca mai mult timp cu persoane mature, sa nu se dedice integral cresterii copiilor, astfel incat sa nu isi rezolne nevoia de afectiune numai prin placerile pe care le aduc copiilor
- la cresterea unui copil ar trebui sa contribuie cat mai multa lume: rude, vecini, personalul de la gradinita. Acestia trebuie sa intervina atunci cand parintele incepe sa dea semne de oboseala, astfel incat autoritatea sa sa nu i se erodeze.
Foto: Pixabay.com
