Cum ajungem părinţi cum ne simţim îndemnaţi să facem lucrurile cât mai bine posibil. Desigur, realitatea este foarte diferită de speranţe, aşa că ajungem să ne spunem fel de fel de minciuni. Uite cele mai comune dintre ele:
La fiecare masă pe care o voi servi copilului vor fi legume
Şi voi v-aţi spus şi încă vă spuneţi asta, nu-i aşa? Doar că dimineaţa vrea cereale cu lapte şi seara un hotdog. Iar prânzul nu v-a prins acasă, sa că aţi comandat o pizză. Din fericire avea katch-up şi un pic de ceapă în ea. Oare se pune?
Copilul meu nu va umbla decât îmbrăcat îngrijit
Normal, care părinte vrea să îşi vadă preţiosul odor care îi ocupa toate gândurile şi clipele cu pete pe tricou, cu pantalonii sau ciorapii rupţi în genunchi şi cu adidaşii stâlciați? Doar că preţiosul odor nu are deloc de gând să renunţe la distracţie pentru motive aşa de neinteresante.
Voi iubi fiecare moment pe care îl petrec cu copilul
Corect, doar de asta îl faci, pentru că îţi doreşti un copil. Doar că unele momente le iubeşti şi altele mai puţin. Să zicem că nu eşti atât de încântată în momentul în care te rogi de copil să te lase să dormi pentru că nu mai poţi şi el începe să plângă fiindcă vrea să îi faci clătite.
Nu am să alerg după copil toată ziua
Și eu sunt importantă. Voi merge la sală, voi merge în magazine, voi face lucruri interesante. Nu mă voi minţi ca o să arăt slabă şi pentru că alerg după copil toată ziua. Nu o să arunc pe mine primul lucru pe care îl găsesc în dulap. Nu o să mănânc doar ce rămâne în farfuria copilului
Eu sunt şeful
Eu stabilesc programul, valorile, comportamentul acceptabil şi pe ce se duc banii. Până când realizezi că nu ai arme să lupţi cu copilul tău. Capacitatea sa de repetiţie, de tânguiala, de şantaj emoţional este mult mai mare decât hotărârea ta.
Tu ce minciuni continui încă să îţi spui, ca părinte?
