Daca ai in casa mai multi copii conflictele apar unele dupa altele precum ciupercile dupa ploaie. Se cearta pe aceeasi jucarie, vor sa faca lucruri diferite, sunt gelosi pentru atentia ta, se mai si lovesc din gresala - in permanenta exista cate un motiv ce cearta intre ei.
Si de fiecare data tu te gandesti ca trebuie sa existe un vinovat, cel care a gresit undeva si a inceput totul. Si ca sa inchei conflictul tu trebuie sa restabilesti echilibrul de forte si sa il faci pe cel vinovat sa inteleaga ce a facut gresit si sa il obligi intr-un fel sau altul sa repare raul facut.
Dar daca intri in astfel de certuri ca sa stabilesti in acest fel ordinea atunci risti sa ii transmiti unui copil ca este victima si ca are nevoie de tine ca sa ii sari in aparare, iar celuilalt ca tu nu esti de partea sa, ca il iubesti mai mult pe copilul pe care il aperi. Si atunci ce sa faci, cum sa rezolvi problema echitatii?
In primul rand tine minte, aici sunt trei sau mai multe personalitati distincte: fiecare cu propriul mod de a vedea binele. De exemplu, cineva poate sa iubeasca mult cooperarea si atunci sa renunte mai usor la propriile idei doar pentru a face ceva impreuna cu altcineva. Sau o persoana poate sa iubeasca spatiul personal si atunci sa nu gaseasca minunat sa imparta cu altcineva preocuparea sa. Sau un copil poate sa fie foarte competitiv si sa vrea mereu sa castige. Daca ai interveni si i-ai obliga sa se poarte mereu intr-un anumit fel i-ai chinuit pentru ca nu le-ai respecta personalitatea.
De asemenea, nu trebuie sa faci judecati de valoare asupra personalitatii lor. Si cooperarea este buna, si dorinta de a castiga este buna, si concentrarea de unul singur asupra unei probleme este buna. Nu exista niciun castig daca le diminuezi increderea in ei insisi punandu-le in discutie. Ce poti face, eventual, este sa sugerezi ca mai exista si o alta cale, pe care copilul poate sa aleaga sau nu sa o exploreze. Cuiva agitat ii poti arata rezultatele bune date de concentrare, cuiva retras ii poti arata placerile care vin din jocul in comun, cuiva care vrea neaparat sa castige ii poti arata cat de bine este si actul in sine ca poate participa.
Dar daca unul dintre copii cedeaza, chiar daca tie ti se pare ca are dreptate?
Nici in aceste conditii nu este indicat sa intervii decat daca ti se pare ca el cedeaza mereu. Si chiar si atunci nu intervii restabilind ordinea asa cum o vezi tu. Insa poti sa-i explici ca mai are si o alta optiune si ca poate sa nu cedeze. Insa nu lupta tu pentru dreptul sau pentru ca atunci nu va mai invata sa o faca singur.
Si daca unul este prea mic ca sa se apere?
Desigur, este rolul tau de parinte sa protejezi, sa fii atent la siguranta copiilor. Dar asta nu inseamna ca, din start, bebelusul are mereu dreptate, pentru ca nu intelege sau nu poate sa se abtina. Nu il obliga pe cel mai mare sa cedeze mereu. Poti, eventual, sa transformi totul intr-o negociere in care tu explici pozitia celui mai mic.
Si daca este un conflict care escaladeaza?
Ii poti ajuta sa ajunga la o solutie, una care sa fie convenabila pentru amandoi copiii. Daca sunt mici poti negocia tu ambele lor puncte de vedere, ca sa invete cum sa o faca singuri mai tarziu. Si ii poti invata sa ajunga la solutii creative, care sa ii satisfaca: de exemplu sa combini doua jocuri sau sa te joci cu o jucarie pe rand si cel care o ia tura doi are un timp dublu fata de cel din prima tura.
Intotdeauna este mai usoar sa rezolvi un conflict daca exista reguli anterioare, bine cunoscute, care sa stabileasca cum se procedeaza intr-o anumita situatie. Asa ca ai grija sa existe reguli ale casei:
- nimeni nu are voie sa loveasca pe nimeni
- cine ia primul o jucarie sa se joace poate sa o tina pana seara
Tu crezi ca te-ai descurca intr-o casa cu mai multi copii fara sa fii judecator?
