In ultima vreme majoritatea parintilor tind sa se considere mai degraba prietenii copiilor lor, crezand ca daca totul este o negociere si copilul este invatat ca el este seful atunci increderea sa de sine va creste si se va descurca mai bine in viata. Din pacate insa, cercetarile sociologice au aratat ca in acest fel se obtine exact contrariul:
David Eberhard, autorul cartii „How Children Took Power” a explicat cat de dramatica este situatia copiilor cocolositi in momentul in care trebuie sa infrunte realitatea pe propriile lor picioare:
" asteptarile fostilor copii-sefi sunt prea mari si viata e prea dura pentru ei. O vedem in cazurile de anxietate si de automutilare, care au crescut in mod dramatic"
Dar atunci cum ar trebui sa te comporti cu copilul tau astfel incat sa il pregatesti cat mai bine posibil pentru ceea ce va urma? Oare ar trebui sa il batem in continuu la cap cu ceea ce face si nu este tocmai bine? Mary Reckmeyer, autor al cartii Strengths Based Parenting ne da cateva idei:
- mai multa fermitate din partea parintilor. Atunci cand vedem copilul altcuiva ca are o problema stim imediat care este solutia corecta. Cand insa este vorba de copilul nostru imediat ne pierdem din fermitate si incepem sa ne indoim ca ar merge o asemenea abordare. Incepem sa ne consumam, sa cautam cel mai bun raspuns posibil pana cand ajungem sa nu mai facem nimic.
- mai mult accent pus pe unicitatea copilului. Trebuie sa incercam sa nu mai folosim sabloane ca o modalitate de a afla cine suntem. Atat noi cat si copiii nostri suntem fiinte unice, cu propriile punte forte. Ar trebui sa ni le descoperim si sa punem accent pe ele cat mai mult posibil. In acest fel nu ne vom mai vedea viata ca pe un sir de probleme care trebuiesc rezolvate, ci ca pe un sir de oportunitati la care trebuie sa incercam sa avem acces.
Toata lumea are la un moment dat probleme in evolutia sa. Poate ca la 3 ani refuza sa se spele pe dinti si la 11 ani nu mai vrea sa manance decat fast food, dar asta nu inseamna ca toata viata va fi in acest fel. Micile lucruri care ne frustreaza zilnic nu merita atat de mult din timpul si energia noastra pe cat le acordam, crede Mary Reckmeyer. Acestea sunt nimicuri pe care ar trebui sa le bagam mai putin in seama si sa ne concentram pe ceea ce iese bine. Sa laudam ceea ce fac bine si sa il transformam intr-un lucru cat mai interesant pentru ei. In acest fel copiii capata incredere pentru a incerca noi lucruri in viitor.
- mai mult accent pus pe unicitatea parintelui. Nu toti suntem la fel, nu avem toti aceleasi talente si interese. Poate ca o mama este interesata sa faca hrana proaspata la fiecare masa si alta vrea ca toata lumea sa se distreze cat mai mult. Ce este bine este ca nu exista un singur raspuns corect. Si nu trebuie obligatoriu sa te chinui sa faci ceva in care nu excelezi ca sa fii un parinte bun. Poti sa pui accent pe ceea ce iti iese si asa toata familia va fi mai castigata.
Foto: 123rf.com
