Nu cred sa existe parinte care sa nu isi doreasca asta pentru copilul sau cel mai mult pe lume. Si, la prima vedere, pare un scop corect. Doar daca te gandesti un pic la el iti dai seama ca nu este in regula. Fericirea propriului copil nu are cum sa cada in seama ta. Si am sa va explic de ce.
1. Nu este foarte clar ce este fericirea. Si nu, nu este vorba doar de noi. De milenii filosofii incearca sa ajunga la o concluzie insa nu au reusit sa dea o definitie clara cu care sa fie de acord cu toata lumea.
In general suntem de acord cu urmatoarele
- nu poate exista fericire daca suntem opriti de la a face ceea ce vrem
- placerea ne aduce mici momente de fericire, care trec rapid.
Cat avem copii mici, care depind de noi in intregime, putem spune ca toate eforturile noastre sunt indreptate ca sa fie ei fericiti: ii purtam cu orele in brate fiindca numai asa dau semne de multumire, le cumparam zeci de prostioare si ii dragalim. De indata ce mai cresc insa toate acestea nu mai sunt suficiente (si nici necesare) asa ca oricat ne-am chinui nu ne mai putem asigura ca avem un copil fericit (si asta datorita noua).
Nu putem sa le indeparam orice piedica si nici sa le facem toate placerile. Ba din contra, asta ar duce la un dezastru, in niciun caz la fericire. Am avea copii din ce in ce mai morocanosi si mai nemultumiti oricat ne-am da peste cap. Nimic din ceea ce merita avut nu se poate obtine fara efort. Iar efortul trebuie sa fie al lor, nu al nostru.
2. Ceea ce inseamna pentru noi o viata implinita poate fi foarte diferit de ceea ce inseamna pentru copiii nostri.
In mare, toti parintii acum par sa isi doreasca acelasi lucru - sa invete bine la scloala, sa isi gaseasca o meserie care sa le placa, sa se angajeze, sa isi gaseasca o pereche, sa faca un copil sau mai multi etc
Insa este suficient sa te uiti in jur ca sa realizezi ca acest model nu are nicio legatura cu fericirea - sunt oameni care nu au avut mare placere in a invata sau ulterior s-au descurcat bine mersi; sunt oameni singuri care nu se declara nefericiti din aceasta cauza; sunt oameni care se mandresc cu faptul ca sursa lor de fericire este ca nu au niciun serviciu.
Si asta ne arunca in cea mai mare ceata. Chiar nu mai stim cum sa ne crestem copiii ca sa aiba o viata fericita. Cum sa-i pregatim pentru un viitor care nici macar nu stim cum va arata?
3. Solutia: daca vrei sa ai scopuri in modul in care iti cresti copiii, atunci stabileste unele mai concrete, mai usor de atins: cum sa se poarte frumos cu ceilalti oameni, cum sa gandeasca pozitiv si sa rezolve problemele intalnite, cum sa faca fata infrangerilor si momentelor de tristete, cum sa inteleaga ca viata nu este un 'au trait fericiti pana la adanci batraneti', ci mai degraba o sursa de oportunitati care ar putea fi valorificate.
Eu m-am gandit ca aceste lucruri ar fi mai importante. Tu ce anume iti doresti pentru copilul tau?
