A fost odata, pe vremea cand camioanele stiau sa vorbeasca si soselele brazdau pamantul, un camion mare, portocaliu, cu trei puiuti. Tot camioane, si ele, unul verde, unul rosu si altul albastru.
Locuiau toti intr-un garaj de la capatul unui santier si zilnic se distrau incarcand si transportand nisip, adunand pietre si facand curse de viteza prin praf. In una din zile mama-camion le-a spus celor trei camionase:
- Dragii mei, trebuie sa ma duc sa cumpar benzina, ca sa avem ce manca. Voi sa ramaneti in garaj, cu usa inchisa, fiindca am sa ma intorc repede. Sa nu deschideti nimanui, dar mai ales sa nu deschideti Mecanicului cel rau.
- De ce mama?, a vrut sa afle camionasul albastru, care era cel mai mare dintre ele si pe toate vroia sa le inteleaga.
- Pentru ca Mecanicul cel rau nu poate vedea o masina fara sa incerce sa o dezasambleze, sa vada cum este facuta. Daca vreti sa va pastrati rotitele la locul lor, atunci sa va paziti de el.
Zis si facut, mama camion a plecat la benzinarie si camionasele au ramas cuminti in garaj. S-au jucat de-a v-ati ascunselea, au sarit de pe stivele de roti, s-au alergat in jurul rampei pana au obosit. La un moment dat au auzit o bataie in usa garajului.
- Deschideti camionaselor, sunt eu, mecanicul, am venit sa ma joc si eu cu voi.
- Vrrrrmmm…Nu iti deschidem, mama ne-a spus sa nu deschidem nimanui, dar mai ales mecanicului, care are zeci de scule si unelte si tot ce vrea este sa ne dezasambleze sa vada din ce suntem facute, raspunde camionasul rosu.
Mecanicul cel rau, ca orice mecanic, nu se lasa cu una cu doua. Isi pune peste salopeta plina de unelte un sort alb si pe cap o tichie de bucatar si se reintoarce la usa garajului.
- Deschideti camionaselor, sunt eu, mecanicul, am venit sa ma joc si eu cu voi. Nu mai am unelte si v-am adus si prajiturele din motorina.
- Brrrrrrmmm….Nu, nu deschidem, raspunde camionasul mic verde.
Insa camionasul cel mai mare, albastru, deja actionase butonul de deschidere a usii. Ce s-a intamplat apoi parca nici nu imi mai vine sa va povestesc.
Mecanicul cel rau pe loc a scos la iveala cele trei surubelnite si s-a apucat sa desfaca pe rand camionaselor ba o rotita, ba o capota, ba chiar a spart si parbrizul camionasului albastru, fiindca acesta nu vroia sa iasa usor.
Numai camionasul mic si verde a scapat, ascunzandu-se dupa o canistra mare de benzina. Apoi taras, s-a strecurat afara, numarand si tremurand la fiecare pas 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Pana la urma, a reusit sa ajunga la benzinarie, unde era o coada imensa. Era tocmai ziua de reduceri. A descoperit-o pe mama-camion si i-a povestit tot ceea ce s-a intamplat.
Aceasta, a stropit o secunda parbrizul cu apa, iar apoi, cu camionasul mic si verde dupa ea, s-a dus la Sofer. Avea el ac de cojocul Mecanicului cel rau. Soferul a sosit cu o masina mare, rosie, cu sirena: nino-nino-nino-nino. El l-a pus pe Mecanic sa asambleze la loc cele doua camionase, sa schimbe parbrizul cel spart si apoi i-a luat uneltele si nu i le-a mai dat niciodata.
De atunci, Mecanicul cel rau tot umbla abatut prin santierul cel mare, plin de masini, insa nu mai indrazneste sa se apropie de vreuna. Iar camionasele, basculantele, excavatoarele, betonierele si cisternele pot sta linistite oriunde, fara nicio grija.
M-am urcat la volan si v-am spus povestea asa!
PS. Aceasta poveste face parte din proiectul Scoala de povesti. Nu trebuie sa inventati cine stie ce ca povestea ascultata sa placa celor mici. Este suficient sa luati o poveste clasica si sa modificati personajele cu unele care ii atrag. Ei vor fi extrem de multumiti.
Varianta clasica, a lui Ion Creanga, o puteti citi aici: Capra cu trei iezi.
