- Mai Michiduta! doar eu te credeam mai tare decat esti! Asa-i ca tu ai luat iapa in spate? insa eu ti-oi lua-o numai intre picioare; si indata se si azvarle pe iapa si inconjura iazul de trei ori, fara sa se rasufle. Dracul atunci se mira mult de asta si, neavand ce mai zice, iscodi alta. - Acum sa ne intrecem din fuga, zise el. - Mai Michiduta! da' cu mine ti-ai gasit ca poti tu sa te intreci din fuga? - D-apoi cu cine? - Vina incoace, sa-ti arat eu cu cine! Apoi merge impreuna cu dracul in niste porumbrei, unde vede un iepure dormind, si i-l arata. - Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos si mititel? - Vad. - Acela-i copilul meu cel mai mic. Atine-te! Si cand l-oi trezi din somn, sa te iei dupa el. Si-odata si striga: u! ta! na! na! na!... Atunci iepurele sare, si dracul dupa el. Fug ei cat fug, si de la o vreme dracul pierde urma iepurelui. Pana acum toti radeau de Prepeleac, dar acum a ajuns sa rada si el de dracul. Pe cand Danila se tinea cu m ana de inima, razand de prostia dracului, iaca si acesta se inturna gafuind. - Ma! da' sprinten si sprintaroi copil mai ai, drept sa-ti spun! Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma, si sa te duci, duluta! - Seamana tatane-sau, sireicanul! zise Danila. Ei? mai ai pofta sa te intreci si cu mine? - Ba mai pune-ti pofta-n cui!... Mai bine sa ne intrecem din tranta. - Din tranta? Doar de ti-e greu de viata. Ma! tot am auzit din batrani ca dracii nu-s prosti; d-apoi, cum vad eu, tu numai nu dai in gropi, de prost ce esti. Asculta! Eu am un unchi batran de 999 de ani si 52 de saptamani; si de-l vei putea tranti pe dansul, atunci sa te incerci si cu mine, dar cred ca ti-a da pe nas. Zicand aceste, porneste inainte si face semn dracului cu mana, sa vina dupa el. in fundul padurii, sub niste stanci, se afla o bizunie de ursi, peste care daduse Prepeleac, umbland cateodata, ca pusnic ce se gasea, dupa vlastari salbatici si dupa zmeura. Ajungand ei aproape, Danila zise: - Iaca locasul unchiului meu. Intra inlauntru; ai sa-l gasesti dormind in cenusa, cu nasul in taciuni. De vorbit, nu poate vorbi, ca maselele si dintii i-au cazut mai bine de o mie de ani. Dracul, cand n-are ce face, stiti ce face... Intra inlauntru si incepe a-si purta codita cea barligata pe la nasul unchesului. Atata i-a trebuit lui mos Ursila, s-apoi las' pe dansul! Deodata sare manios din barlog, hat! dracul subsuoara si-l strange cu atata putere, de era sa-si dea sufletul, si ochii i-au iesit afara din cap cat cepele de mari.
- Na! nu cauti, s-o gasesti, zise Danila, care privea de departe valmasagul acesta si se strica de ras. Dar nu stiu ce face dracul, ca face el ce face, si cu mare greu scapa din labele lui mos Ursila. Danila, cum vede pe drac scapat, bun teafar... se face ca-l scoate. - Ia las', mai omule, las'! nu-ti mai face obraz. Daca ai stiut ca ai un mos asa de grobian, pentru ce m-ai indemnat sa ma lupt cu el? - Da' ce? Nu ti-a placut? Hai si cu mine! - Cu tine, si numai cu tine, m-oi intrece din chiuit; si care-a chiui mai tare, acela sa ia banii. - Bun!... zise Danila in gand; las' ca te-oi chiui eu! Mai Michiduta! Ia chiuie tu intai, ca sa aud cum chiui. Atunci dracul se craceste c-un picior la asfintit si cu unul la rasarit, s-apuca zdravan cu mainile de tortire cerului, casca o gura cat o sura, si, cand chiuie o data, se cutremura pamantul, vaile rasuna, marile clocotesc si pestii din ele se sperie; dracii ies afara din iaz cata frunza si iarba! Si oleaca numai de nu s-a risipit bolta cerului. Danila insa sedea calare pe burduful cu bani si, tinandu-si firea, zise: - Ma! da' numai asa de tare poti chiui? Eu mai nu te-am auzit. Mai chiuie o data! Dracul chiuie si mai grozav. - Tot nu te-am auzit. inca o data! Dracul chiuie s-a treia oara, asa de tare, de credeai ca s-a rupt ceva intr-insul. - Acum nu te-am auzit nici atata... Asa-i c-a venit si randul meu? - Mai asa! - Mai Michiduta! cand oi chiui eu, ai sa asurzesti s-au sa-ti sara creierii din cap. inteles-ai tu? insa eu iti priesc bine, daca-i vrea sa ma asculti. - In ce fel? - Ia sa-ti leg ochii si urechile c-un stergar, daca vrei sa mai traiesti. - Leaga-mi ce stii si cu ce stii, numai sa nu mor! Atunci Danila leaga strans c-un stergar gros de calti ochii si urechile dracului, ca la baba-oarba; apoi ia o drughineata groasa de stejar in mana, caci, cat era de pusnic Danila, tot mai mult se bizuia pe drughineata decat in sfanta cruce, si pac! la tampla dracului cea dreapta, una!
- A... leu! destul! Nu mai chiui! - Ba nu! stai, sarsaila! tu cum ai chiuit de trei ori? Trosc! si la stanga una! - Va... leu! destul! - Ba nu-i destul! si-i mai trage si-n numele tatalui una! - A...uleo! striga dracul ingrozitor, si cu ochii legati, cum era, vaicarandu-se grozav si zvarcolindu-se ca sarpele, se arunca in iaz, spunand lui scaraoschi cele intamplate si ca nu-i de suguit cu vrajitorul acesta. Danila insa ofta din greu langa burduful cu bani si se tot framanta cu gandul ce-i de facut. Cand, iaca al treilea drac i se infatisaza inainte, c-un buzdugan strasnic de mare in mana, pe care il tranteste la pamant si zice: - Mai omule! ia, acum sa te vad! Cine-a azvarli buzduganul ista mai tare in sus, ai aceluia sa fie banii. "Na! Danila, zice el in gandul sau, asa-i c-ai sfeclit-o?" Dar vorba ceea: "Nevoia invata pe caraus". - Ia zvarle-l tu intai, mai dracule! Atunci dracul ia buzduganul de coada, si cand il zvarle, se suie asa de tare, de nu se mai vede; si abia dupa trei zile si trei nopti, cazand jos, cu mare strasnicie s-a cufundat in fundul pamantului, de s-au zguduit temeliile lumii! - Ia azvarle-l si tu acum, zise dracul ingamfat. - L-oi zvarli eu, nu te ingriji, dar scoate-l mai intai in fata pamantului, cum a fost si la tine. Dracul asculta si-l scoate. - Haiti! mai repede, mai repede, ca n-am timp de asteptat... - Mai ingaduieste putin, tartarule, ca nu te trag copiii de poale! Dracul ingaduie, caci n-are incotro. Nu trecu mult si ziua se calatori. Cerul era limpede, si luceferii sclipitori radeau la stele, iara luna, scotand capul de dupa dealuri, se legana in vazduh, luminand pamantul. - Da' nu-l mai zvarli, omule? - Ba am sa-l zvarl de-acum; dar iti spun dinainte, sa te stergi pe bot despre dansul. - De ce? - Iaca de ce: vezi tu colo in luna niste pete? - Le vad. - Acolo-s fratii mei din ceea lume. Si, Doamne, mare nevoie mai au de fier, ca sa-si potcoveasca caii. Uite bine si vezi cum imi fac semn cu mana, sa le dau buzduganul ista; s-odata si pune mana pe dansul.
Stai, nepriceputule, ca buzduganul ista il aavem lasat mostenire de la stramosul nostru; si nu-l putem da nici pentru toata lumea; s-odata-i si smunceste buzduganul din mana, si fuga cu el in iaz, spunand lui scaraoschi ce era sa pateasca cu buzduganul. Atunci scaraoschi, ingrijit si manios grozav, chema inaintea sa pe toata dracimea si batu din picior, strigand: - Acum, in clipa, sa se aleaga unul dintre voi care sa mearga si sa afuriseasca pe acest proclet si vrajmas cumplit. Pe loc si vine unul inantea sa, tremurand. - Sa traiti, marsavia-voastra! Eu ma duc sa indeplinesc nelegiuita voastra porunca. - Mergi! si daca-i fi mester si-i izbuti, sa stii c-am sa te fac mai mare. Atunci dracul porneste c-o falca-n cer si cu una-n pamant, si intr-o clipa si ajunge la pusnicul Danila. - Mai omule, zise dracul. Tu, cu smecheriile tale, ai tulburat toata dracimea; da' acus am sa te var si eu in toate grozile mortii! Hai sa ne blestemam, si care dintre noi amandoi a fi mai mester, acela sa ia banii! S-odata si-ncepe dracul a boscorodi din gura si a descanta, ca nu stiu ce face, de-i pocneste lui Danila un ochi din cap. saracul Prepeleac! se vede ca i-a fost scris tot el sa rasplateasca si pacatele iepei fratine-sau, ale caprei, ale gansacului logodit si ale boilor ucisi in padure. Pesemne blestemul gastelor vaduvite l-a ajuns, sarmanul! Doamne! Multe mai are de patimit un pusnic adevarat cand se departeaza de poftele lumesti si se gandeste la fapte bune!... S-apoi ce este mai gingas decat ochiul? Danila crapa de durere! dar, oricat il durea de tare, el tot isi tinu inima cu dintii si zise: - Nu ma sperii tu cu de-alde-aceste, demon spurcat ce esti! Am sa te fac sa-ti musti mainile si sa ma pomenesti in toata viata ta! - Da, da, nu mai dondai atata din gura si blestema si tu acum, sa te vad cat esti de mester. - Ai sa iei burduful cu bani in spate si ai sa mergi la casa mea, caci blestemurile parintesti nu-s la mine. inteles-ai? Si, cum zice, incaleca si Danila pe burduf; iara dracu-i umfla in spate si zboara iute ca gandul taman la casa lui Danila Prepeleac. Copiii si nevasta lui, cand au vazut un bivol zburand pe sus, au rupt-o de fuga, inspaimantati. Danila, insa, a inceput a-i striga pe nume; si ei, cunoscand glasul lui, s-au oprit. - Dragii tatei, baieti! Ia veniti incoace si aduceti cu voi si blestemurile parintesti! ragila si pieptenii de pieptanat calti! Baietii incep a curge toti, care dincotro, cu blestemurile parintesti in mana. ii venise acum si lui Danila apa la moara. - Puneti mana, copii, pe jupanul ista, si incepeti a-l blestema cum iti sti voi mai bine, ca sa-i placa si dumisale. Atunci lasa pe copii, ca si dracul fuge de dansii. Au tabarat cu totii pe dansul si l-au schingiuit dupa placul lui Danila. S-a inceput dracul atipa cat ii lua gura; si scapand cu mare greu de mainile lor, harscait si stalcit cum era, a lasat si bani si tot si s-a dus pe urlati dupa ceilalti. Iara Danila Prepeleac, nemaifiind suparat de nimene si scapand deasupra nevoii, a mancat si a baut si s-a desfatat pana la adanci batranete, vazandu-si pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale.
