Urmatoarea sa incercare a fost sa ajunga la rau. A reusit, fara sa fie observat, sa se strecoare in timp ce mama si unchii sai dormitau, la pranz. A ajuns acolo tot numai spuma de atata alergat. Apa era la fel de rece si transparenta, pietrele la fel de alunecoase precum si le amintea din cosmarurile pe care le avea in ultima vreme.
Cum sa procedeze? Sa isi faca avant si sa inchida ochii ca sa nu-i mai deschida pana nu ajunge pe partea cealalta? Ii era cam frica.
Sa intre incetut, incetut, mai intai un picior, apoi celalalt, si pana la urma toate cele patru? Iar de aici mai vede el ce mai face?
Statea pe margine si se codea, trebuia sa ia o decizie, timpul zbura repede si ar fi trebuit sa se intoarca. Vrrrrr… aude deodata din spatele sau un zgomot puternic. Ufff… nu fusese nimic, doar un fierastrau electric de taiat copacii.
Ihaaaa….! dar iata ca era chiar in mijlocul raului. Si era o nimica toata. Ba chiar era foarte placut. Apa gadila usor picioarele. Si nici pietrele nu erau atat de alunecoase. A tropait de zor, pana a obosit. Insa si asta era prea putin. Nu putea sa inoate in rau. Trebuia sa faca ceva…ceva drastic.
Citeste si
prima parte: Ducipal a invatat sa inoate
partea doi: Ducipal a invatat sa inoate 2
PS. Am pornit Scoala de povesti, in care sa creem noi povestile pe care vrem copiii nostri sa le auda. Regulile sunt simple: ne gandim la o idee pe care vrem sa o transmitem, ne gandim la un personaj care sa le faca placere si la un numar de episoade. Iar de aici imaginatia este libera sa zburde.
Ducipal a invatat sa zboare este o poveste in cinci parti despre curaj. Personajul sau principal este un calut pe nume Ducipal.
Eu am sa scriu prima parte si va invit pe voi sa continuati cu celelalte. Scurt, cam jumatate de pagina. Puteti trimite continuarea pe adresa suntmamica@uzinadenet.ro . Daca nu, voi pune continuarea scrisa deja de mine. Si tot asa, pana la sfarsitul saptamanii cand vom avea intreaga poveste.
