In spatele oricarei mame este un povestitor. De cate ori nu ne-am surprins inventand copiilor nostri povesti pentru a le transmite o anumita idee sau, pur si simplu pentru a-i distra?
Asa ca am pornit Scoala de povesti, in care sa creem noi povestile pe care vrem copiii nostri sa le auda. Regulile sunt simple: ne gandim la o idee pe care vrem sa o transmitem, ne gandim la un personaj care sa le faca placere si la un numar de episoade. Iar de aici imaginatia este libera sa zburde.
Ducipal a invatat sa zboare este o poveste in cinci parti despre curaj. Personajul sau principal este un calut pe nume Ducipal.
Eu am sa scriu prima parte si va invit pe voi sa continuati cu partea a 2-a. Scurt, cam jumatate de pagina. Puteti trimite continuarea pe adresa suntmamica@uzinadenet.ro . Daca nu, voi pune continuarea scrisa deja de mine. Si tot asa, pana la sfarsitul saptamanii cand vom avea intreaga poveste.
Sa-i dam drumul!
Ducipal a invatat sa inoate
1
Pe vremuri, inainte ca Ducipal sa fie un cal care scuipa foc si zbura ducand Feti Frumosi catre Ilene Cosanzene, el era un calut mic care locuia intr-un sat de munte alaturi mama si de unchii sai.
Avea o viata frumoasa: avea dealuri pline de flori in care sa se tavaleasca si drumuri umbroase pe care sa mearga la trap. Nu era legat niciodata, dar oricum nu s-ar fi departat prea tare de botul fierbinte si umed al mamei lui. Toata lumea il iubea. Tot ce isi dorea era sa isi intareasca piciorusele subtiri si sa nu mai aiba glasul atat de ascutit cand necheaza.
Intr-o zi, insa, viata sa s-a schimbat. Negruta, mama sa, si Teteleu, unchiul cel sur, erau inhamati la caruta care trebuia sa ajunga plina de lemne in sat. Ducipal, ca de obicei, alerga in jurul carutei. La intoarcere, nu au mai ocolit, pe la pod, ci au luat-o pe un drum pe care nu il cunostea. Iuhuuu… ce se mai ducea la vale! Nu mai avea astampar, ba in dreapta, ba in stanga, ba in fata: eu primul!, eu primul!
Pana cand au dat peste o linie serpuitoare, ce sclipea sub razele soarelui puternic. S-a oprit brusc, mai sa-si rupa piciorusele subtiri.
Este doar apa, i-au strigat Negruta si Teteleu, in timp ce treceau in goana pe langa el tragand caruta dupa ei. S-au oprit fornaind bucurosi drept in mijlocul raului, unde inghiteau guri mari, cu sete.
Ducipal nu a reusit insa sa inainteze. Senzatia aceea de ud si rece… pietrele alunecoase si apa curgand cu viteza… totul era mult prea mult pentru el. A nechezat subtirel de pe margine alergand de colo pana colo. Insa nimeni nu i-a inteles nelinistea.
Pana la urma au fost nevoiti sa il lege de caruta. Pentru prima oara.
Citeste si continuarea
