Cum de a ajuns trenul nostru cu Ducipal tocmai la mare, va rog sa nu ma intrebati. Norocul incepatorului. Pentru ca oile din vagon oricum nu stiau incotro calatoreau si de ce.
Le-a parasit fara parere de rau. Ca prea se vaitau. Lui calatoria i se paruse comoda si dormise fara probleme. Doar ca visase marea facuta din nenumarate galeti de apa puse una langa alta. Si nu putea sa inoate fiindca i se incurcau picioarele subtiri in ele.
Brrrr…. asa ceva insa nu este posibil in realitate, si-a spus Ducipal si si-a facut vant pe picioarele subtiri afara din vagon. Aerul era sarat si in jur era mult nisip. Din departare se auzea un zgomot constant, ca un fel de vuiet. Asa ca s-a indreptat inspre acolo.
Si uite-o asa, in fata lui, exact ca in povesti – nesfarsita si atat de albastra incat se transforma in cer. V-as spune ca a mai stat pe ganduri si s-a codit, exact ca in fata raului. Dar nu ar fi adevarat. A intrat repede, repede, ca sa isi ude mai intai burta. Si apoi spatele. Si apoi parul sarmos de pe gat. Si apoi capul intreg, doar cu narile afara.
Si mare minune, picioarele se miscau de la sine. Si respiratia i s-a linistit. Si si-a dat seama ca este extraordinar de simplu sa inoti si a inceput sa faca rotocoale, imitand pescarusii care zburau deasupra.
Si apoi s-a trezit din somn.
Citeste si
prima parte: Ducipal a invatat sa inoate
partea doi: Ducipal a invatat sa inoate 2
partea trei: Ducipal a invatat sa inoate 3
partea patru: Ducipal a invatat sa inoate 4
PS. Am pornit Scoala de povesti, in care sa creem noi povestile pe care vrem copiii nostri sa le auda. Regulile sunt simple: ne gandim la o idee pe care vrem sa o transmitem, ne gandim la un personaj care sa le faca placere si la un numar de episoade. Iar de aici imaginatia este libera sa zburde.
Ducipal a invatat sa zboare este o poveste in cinci parti despre curaj. Personajul sau principal este un calut pe nume Ducipal.
Eu am sa scriu prima parte si va invit pe voi sa continuati cu celelalte. Scurt, cam jumatate de pagina. Puteti trimite continuarea pe adresa suntmamica@uzinadenet.ro . Daca nu, voi pune continuarea scrisa deja de mine. Si tot asa, pana la sfarsitul saptamanii cand vom avea intreaga poveste.
