Parintii fetitei, care erau oameni foarte buni, poate cei mai calzi si mai blanzi oameni de pe pamant isi doreau ca fetita lor sa devina printesa. Si pentru ca erau prea buni pentru ca dorintele lor sa nu se implineasca, Zana Locului le-a spus sa dea copilei numele Ana, daca vor ca fiica lor sa fie printesa. Asa ca parintii i-au spus numele Ana.
Incet, incet dupa multe zile, toate la fel, fetita a crescut si s-a facut o fata de o frumusete rara. Inalta, subtire, cu parul lung si ochii mari.
Dar Ana nu era o fata ca toate celelalte. In fiecare zi parul ei avea alta culoare. Seara se culca cu parul galben ca soarele, dimineat se trezea cu el albastru ca cerul. Se culca cu parul albastru si se trezea cu pletele verzi ca frunzele primavara. Intr-o zi s-a trezit cu parul de culoarea capsunilor, iar intr-o alta zi a avut parul de culoarea florilor de mar. Dimineata parul Anei era mereu o surpriza… o alta culoare.
De fata cu parul curcubeu a auzit toata imparatia. Bineinteles ca a auzit si printul. Si, bineteles, a vrut sa vada fata cu parul fermecat. Printul a chemat-o pe fata la el. I-a trimis un alai sa-i duca o scrisoare. Ana a primit scrisoarea, a citit-o dar nu s-a dus. Printul, ambitios, i-a scris din nou. Fata nu s-a dus nici de data asta. A treia oara printul, nerabdator, s-a dus chiar el. Binenteles ca a fost uimit de frumusetea fetei si binenteles ca s-a indragostit de ea.
Printul a vrut ca fata sa mearga cu el la palat si sa o faca printesa. Ana nu a zis nu, dar l-a rugat pe print ca inainte sa-i implineasca o singura dorinta. Printul, grabit si nerabdator cu spuneam ca era, a spus da, inainte ca fata sa-i spuna care-i este dorinta si sa se gandeasca daca o poate implini. Ana i-a cerut printului sa-i aduca un copac cu fluturi.
- Fluturi, a intrebat printul? Ce sunt fluturii?
Ana a zambit si a plecat spunandu-i printului, in timp ce se indeparta, ca asteapta implinirea dorintei.
Acum mii si mii de ani, cand stelele erau mari, cand Luna stralucea la fel de tare ca si Soarele, iar Soarele era inca copil, nu erau fluturi. Nici Ana nu stia ce sunt, dar fata cu parul curcubeu ii visa in fiecare noapte. Si era teribil de curioasa sa-i vada aievea, nu doar in vis. Si fata s-a gandit ca un print este print tocmai pentru ca poate face orice si poate implini orice dorinta.
Printul a plecat ingandurat. Nu stia ce sunt fluturii, dar trebuia sa-i gaseasca si sa-i puna intr-un copac pentru a implini dorinta fetei. Facuse o promisiune si trebuia sa o ideplineasca. In drum spre casa a intrebat pe toti cei pe care i-a intalnit ce sunt fluturii si unde stau ei. Nimeni nu stia. Toata lumea sa uita la el si habar nu avea ce sa raspunda. Nimeni nu stia ce sunt fluturii, si cu atat mai putin unde stau ei.
Si tot intreband si inteband a dat peste Zana Locului. Zana i-a spus sa ia zece fire din parul Anei. Apoi Zana a continuat: “Fiecare fir de par trebuie legat de cate o crenguta de copac cu flori. Cu nod si fundita. Apoi ia fata si cand rasare Soarele si se culca Luna sa fiti amandoi langa copacul acela ca sa vedeti fluturii”.
Asa a facut. Cand Ana dormea, iar parul ei curcubeu isi schimba iar culoarea, printul s-a dus incet si i-a luat firele de par. Cand s-a uitat la ele a vazut ca sunt lungi, matasoase si fiecare de o alta culoare. A gasit copacul cu flori si dupa lungi strdanii a reusit sa lege firele de par, cu nod si fundita, de crengute. Apoi dimineata a luat-o pe Ana pe sus si a dus-o la copac.
Dintrodata din firele de par innodate au inceput sa apara fluturi. Fiecare dupa culoarea firului de par. Unii rosii, altii albi, altii verzii si cei mai multi albastrii. Fluturii ieseau roiuri din firele de par ale Anei.
Printul si-a implinit promisiunea, Ana a devenit printesa, iar lumea s-a umplut de fluturi. Ana a ingrijit mereu copacul care si azi face fluturi colorati in toate culorile curcubelui. Iar dupa un timp si Soarele, care pe atunci era inca copil, s-a facut si el mare…
foto: Anna Silivohchik
