Sari la conținut

Fetita de care s-a indragostit Soarele

Cu foarte mult timp in urma, cand animalele inca vorbeau, iar oameni erau putini, Soarele s-a suparat pe toata lumea si nu a mai vrut sa lumineze. S-a ascuns in spatele unui nor gros si negru, si peste toata lumea s-a lasat noaptea. O noapte foarte lunga.

Oamenii nu intelegeau de ce s-a suparat Soarele si se tot intrebau ce au facut ei, atat de rau, incat sa merite o asemenea pedeapsa. L-au rugat pe Soare sa-i lumineze si sa-i ierte si l-au intrebant neincetat ce l-a suparat. Soarele nu raspundea.

Oamenii au adunat toate florile noptii si le-au dus in dar Soarelui. Degeaba! I-au cantat, i-au spus povesti, dar fara succes. Soarele a ramas suparat.

La un moment dat, Ana, o fetita jucausa si nazdravana a chemat o Pasare Albastra, i-a soptit ceva, apoi a impins-o in zbor spre Soare. Pasarea a ajuns la Soare si i-a spus ceva la ureche soarelui. A doua zi, Ana a facut la fel, la fel si in a treia zi. A spus ceva Pasarii Albastre, dar inainte sa-i dea drumul sa zboare spre Soare, a sarutat-o. In urmatoarele zile povestea s-a repetat. Saruta pasarea si o trimitea la Soare. I-a trimis Soarelui si flori, si frunze, si fluturi….

Dupa multe zile Soarele, a devenit curios, atat de curios incat nu a avut altceva de facut decat sa trimita spre pamant o raza de care sa o caute pe Ana. Fetita impletea o cununa de flori, undeva intr-o poiana. Raza a gasit-o si atunci Soarele a putut sa se uite la ea.

Si Soarele, cat era el de mare si de fierbinte s-a indragostit nebuneste de ea. Ana i-a intors insa spatele… si a plecat spre casa fara sa-l bage in seama. Si Soarele indragostit a plecat dupa ea.
Fata mergea, Soarele dupa ea! Si, incet, incet pe tot pamantul s-a facut Soare.



Ana mergea cu Soarele mereu pe urma. Dar fata nu voia sa vorbeasca cu el, pentru ca stia ca daca se opreste din mers Soarele nu o sa mai lumineze peste tot, pentru ca razele lui erau doar pentru ea, pentru ca Soarele era indragostit de ea, si o cauta.

Si atunci Soarele a inteles ca Ana nu o sa se opreasca. Si oricat ar fi de mare si de puternic nu poate sa stea cu ea, decat daca o sa-i treaca toata supararea si o sa  lumineze pur si simplu Pamantul. Si asa a facut! Peste tot s-a facut din nou lumina… Iar viata  a luat-o de la capat si oamenii au fost iar fericiti.

Atunci Ana s-a oprit. I-a zambit Soarelui, Soarele i-a zambit ei si toate au fost frumoase…
De atunci oamenii zambesc Soarelui, iar Soarele, indragostit, nu s-a mai suparat niciodata. Doar Pasarile Albastre, singurele care puteau ajunge pana la Soare, singurele care puteau sa-i vorbeasca, au disparut…

foto: Anna Silivohchik

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!