Ce ar fi o oboseala crunta daca nu este asezonata si de incapacitatea de a dormi? Din pacate cele doua vin impreuna si cu cat efortul pe care il depui este mai mare, cu atat se mareste posibilitatea de a nu reusi sa adormi atunci cand in sfarsit ai avea si tu timp. Ceea ce evident se acumuleaza la oboseala facand-o si mai mare, ca urmare creste riscul de a nu adormi si tot asa…
Si uite ca, in acest fel, fac eu cateva jumatati de nopti albe pe saptamana. Ora 4, cand ma trezeste bebele ca sa il hranesc, atarna numai de un fir de par. Daca starea de veghe se prelungeste mai mult de cateva minute pot spune la revedere celor 7 ore de somn. Ma intorc in pat si ma intorc de pe o parte pe alta calculand tot felul de lucruri: trebuie sa dorm, e esential, spune lumea sa fii odihnit ca cel mic sa aiba ce manca. Dar au ramas atatea lucruri de facut, neterminate inca de ieri. Si daca as incerca… dar mai bine nu ma gandesc la asta, trebuie sa dorm. Si tot asa.
La ora 5 renunt sa mai incerc sa fac ce spune lumea ca e bine. Ma dezmeticesc cu greu si imi adun in oglinda o fata cu care sa se poata circula prin lume. Daca nu o fac acum, iar ma trezesc ca nu ma mai spal pe dinti pana la ora 12.
Satisfacut de cele 2-3 ore bebelontul se pregateste cu multa veselie de joaca. Si vrea un intreg ritual de trezire. Dupa masa este purtat pe la toate jucariile. Sa vada daca girafa cu cele 4 picioare colorate diferit s-a odihnit bine langa pestele din plastic si daca masinile din fata blocului aluneca periculos inspre gard la iesirea din parcare. Se verifica daca tablourile atarna linistite pe perete si daca astazi s-a schimbat regula si are voie sa bage in gura periuta mea de dinti. Totul se face cat se poate de meticulos, numai pe mine nu ma verifica daca functionez la toti parametrii. Eu trebuie sa fiu mereu in forma.
In timpul zilei, parca pentru a-mi arata cat de simplu se doarme, numai sa vrei, mai inchide ochii de minim trei ori. Isi ia o fata bosumflata si multumita in acelasi timp si nu mai zice nimic. Pentru jumatate de ora. Pe care le-as dormi si eu, ca sa recuperez, dar atat de des am fost trezita in mod fortat incat orice a devenit mai bun decat sa te lovesti de toti peretii incercand sa iti revii. Ca sa imi faca in ciuda, uneori somnul lui se intinde o ora, doua. Ooooo, ce situatie minunata am ratat! Dar nu conteaza, am reusit sa mananc, ma spal, fac curat, mancare, sa scriu, sa vorbesc la telefon, vad o comedie… imbarbatare care nu prea tine fiindca lipsa de somn vine cu tot dureri pe care le simti in toate oasele, in creier, in tendoane si in ochii inrositi.
Indemnul ‘dormi acum!’ pe care il auzim atat de des, ca sfat suprem cand ai un copil mic, incepe sa capete un sens. Dormi, ca asta este cel mai important. Dormi, indiferent ce. Pacat ca el nu poate fi urmat.
