Te-ai saturat de curatat perimetrul in care bebe ia masa in toate pozitiile? Exista si un avantaj in jocul cu mancarea...
De trei ori pe zi aceeasi rutina: pun copilul in scaunul inalt de masa, ii dau ceva cu care sa se distreze, incerc sa-l hranesc, ma contracareaza adesea, cedez si-i dau mancarea – ca sa se descurce singur si ajung sa dau cu matura, cu carpa, cu peria de covoare in urma lui un timp mai indelungat decat mi-a luat sa-i bag mancarea in gura efectiv. Slava Domnului ca mesele de lapte si le mananca singur, fara circ.
Greu cu supa, budinca, piureul...
Pentru mine, membra a generatiei crescute sub amenintarea „Nu te juca cu mancarea, ca e pacat!”, primele reprize de acest gen au fost izvoare de maxima frustrare, mai ales ca si eu, si sotul petrecem ceva timp la aragaz pentru pranzurile lui Tudor. De la o vreme – a se citi: de cand am constatat ca, la foame mare, copilul chiar cere de mancare – m-am mai relaxat si am inceput sa-l incurajez in experimentele lui cu mancarea, chiar daca modelul covorului a fost cu totul rearanjat fata de cel original, de la magazin. Nu pot sa ascund faptul ca m-am felicitat inca o data pentru asta cand am descoperit un articol despre beneficiile pe care joaca cu mancarea o aduce dezvoltarii intelectuale a bebelusilor.
Ce se intampla, de fapt: cei mici retin usor numele de lucruri cu forma, de exemplu masina sau papusa sau caine, dar le ia mai mult timp sa-si intipareasca in minte numele celor fara forma, precum supa sau piure sau apa. Dar atunci cand li se permite jocul cu ele – ceea ce se intampla, de obicei, cand sunt asezati in scaunul de masa – aceste notiuni se fixeaza mult mai repede. Asta a stabilit un studiu facut la Universitatea din Iowa, SUA, si publicat in decembrie 2013 in jurnalul de specialitate Developmental Science (n.r. Stiinta Dezvoltarii).
Joaca sustine invatarea
Psihologul Larissa Samuelson, sefa echipei de cercetare, si colegii sai au descoperit ca, punand bebelusii in scaunul de masa, le pot creste randamentul de memorare a numelor de lucruri non-solide. Ei au folosit urmatoarea metoda: bebelusi cu varsta de 16 luni au primit 14 substante non-solide, precum sos de mere, budinca, supa, suc de fructe; unii dintre acestia s-au jucat cu mancarea in scaunul inalt, altii – la masa, stand pe un scaun normal. Cercetatorii le-au aratat bebelusilor fiecare substanta, prezentand-o cu un cuvant inchipuit, precum „dax” sau „kiv” (totusi, nu poti sa-i ceri unui pici de un an si patru luni sa zica „budinca de pere”), i-au lasat sa se joace cu ea timp de un minut, iar dupa un timp le-au aratat aceeasi substanta intr-un recipient diferit si le-au cerut sa o denumeasca (cu „dax” sau „kiv” sau ce-au mai scornit ei). Asta inseamna ca bebelusul sa ignore obiectul solid (recipientul) si sa-si aduca aminte numele substantei non-solide cu care s-a jucat.
Ghici ce? Copiii care s-au jucat si au experimentat mancarea pana s-au plictisit au avut performante mai bune decat ceilalti. In mare, acest grup s-a identificat cu cel al bebelusilor asezat in scaunul de masa, spre deosebire de cei care au mancat pe un scaun normal. „Se pare ca este mult mai posibil pentru un bebelus sa se murdareasca stand intr-un scaun special pentru ca ei stiu ca acolo au voie sa faca asta. Poate parea o joaca ceea ce face copilul in scaunul sau, aruncand lucruri pe jos, dar obtin informatii din asta”, a spus psihologul implicat in cercetare. Iar bebelusii sunt capabili sa foloseasca aceste informatii ulterior.
Fetelor, pentru dezvoltare intelectuala, tineti mopurile la indemana!
Foto: 123rf.com
