Ce usor se pune masa de cand copilul meu mananca singur! Dar ce greu se strange! Dar ce mult ne distram!
Eu ma bucuram ca al meu copil mananca singur de la 11 luni si descopar ca, in Occident, treaba asta cu autodiversificarea este un trend foarte puternic si care dureaza de ceva timp; apoi, ca exista si in Romania cursuri pentru parinti in vederea asistarii bebelusilor in procesul de autodiversificare. Vezi mai multe aici sau aici.
Am diversificat copilul in stilul clasic, cu schema de la pediatru si pot spune ca ne-a mers bine cu ea. Pana la un punct, cand cel mic n-a mai vrut, cu niciun chip, sa manance din piureurile pe care i le serveam cu lingurita. In schimb, se arata foarte interesat de orice bagam noi, adultii, in gura, drept pentru care i-am dat o bucata. Si-nca una, si-nca una. Povestea s-a repetat, de atunci, la fiecare masa. Intre timp, copilul a mai revenit asupra pozitiei sale de independenta auto-proclamata foarte sonor, in sensul in care ne mai permite sa-i mai bagam cate o lingura de mancare cu varf printre imbucaturile lui micute. Dar asta se intampla rar, probabil cand ii place ceva atat de tare, incat e frustrat de faptul ca nu poate baga mai mult in gura cu degetelele sau tacamurile lui speciale.
Bebelusul poate manca singur de la sase luni
In schimb, autodiversificarea (Baby Led Weaning, dupa cum a fost denumita de initiatorii acestui curent) presupune ca bebelusul insusi sa-si aleaga alimentele odata ce parintii sai decid (impreuna cu medicul pediatru) ca laptele matern (sau formula) nu mai sunt suficiente pentru asigurarea necesarului zilnic de nutrienti; iar asta se intampla, de obicei, in jurul varstei de sase luni. Bineinteles, este absolut necesar ca cel mic sa stea foarte bine in fundulet (cel putin in scaunul de masa), astfel incat procesul auto-hranirii sa decurga fara riscuri.
Suna foarte stiintifico-fantastic (si, in mod sigur, pentru generatia parintilor nostri, suna a ceva inutil si chiar periculos), dar se intampla in zone extinse de pe glob. Se recomanda ca bebelusului sa ii fie oferite cate trei optiuni alimentare la fiecare masa (mai multe ii starnesc confuzie, iar mai putine nu ii sunt suficiente pentru a face o alegere). Bineinteles, ii asiguram bebelusului toate conditiile astfel incat sa poata manca ceva, cat de cat: bucatile sa fie mai maricele (pentru ca n-are, inca, finetea apucarii unor firimituri), alimentele sa fie moi (proaspete, pe cat posibil, sau fierte/coapte, in cazul celor prea tari in stare proaspata) – dat fiind ca, la sase luni, e putin probabil sa existe vreun dintisor, terciurile/piureurile sa fie cat de cat groase (ca sa le poata lua cu manuta).
Sursa foto: baby-led.rhgdsrv.co.uk
Munca grea, dar merita
Daca vrei sa te apuci de asa ceva, iti spun ca nu-i munca usoara. Atat fizica: ai mult mai mult de strans dupa fiecare masa, haine de spalat mult mai des, depui un efort mult mai mare atunci cand mancati in deplasare; cat si psihica: munca cu tine insati este cea mai dificila, pentru ca trebuie sa te convingi sa ai incredere in instinctul si nevoile copilului si in capacitatea sa de a se descurca singur; apoi, trebuie sa fii suficient de puternica incat ignori „admonestarile” venite din familia extinsa (mama, soacra, matusi si oricine „stie mai bine”) sau sa ai suficienta rabdare incat sa explici fiecaruia in parte cat de bine ii face asta bebelusului. Pentru ca ii face:
-
Copiii autodiversificati sunt mult mai deschisi sa incerce alimente noi si, in general, mananca aproximativ de toate. Subscriu: de la miel la icre (facute in casa, desigur), de la brocoli la ananas, al nostru a rontait de toate, chiar si amestecate.
-
Prin autodiversificare, se mentine viu acel instinct al selectarii alimentelor in functie de nevoile organismului. Am vazut asta la copilul meu si m-am minunat (ulterior am si citit despre acest instinct): iubeste bananele, dar, cand are probleme cu tranzitul intestinal, nu vrea sa le vada; iubeste maslinele, dar le refuza pe cele sarate; ar rontai mereu prune uscate, dar nu atunci cand e stricat la burta etc.;
-
Autodiversificarea stimuleaza aparitia dintilor. Sustin prin exemplu personal si aici: pana la un an si trei luni, cat are acum, copilul se lauda cu opt dinti, patru masele in diverse stadii de evolutie si un canin in eruptie;
Sursa foto: mommyconnections.ca
-
Copilul autodiversificat isi regleaza singur cantitatea de mancare consumata. Cum ar veni, cat i-e foame atat mananca, asa cum ar fi normal pentru orice fiinta umana. Hrana trebuie sa satisfaca senzatia de foame, nu de confort. Este adevarat, trei sferturi din cantitatea de mancare va fi pe copil si, cu ajutor divin, restul inauntrul lui. Totusi, daca-l lasi sa experimenteze suficient cu alimentele la fiecare masa, bebe reuseste sa-si potoleasca foamea. In plus, autodiversificarea il tine departe de obezitate (mai ales daca primeste exemple de comportament alimentar sanatos de la parinti);
-
Autodiversificarea favorizeaza mesele in familie. E destul de greu sa mananci cu dreapta, in timp ce incerci sa-ti hranesti bebelusul cu stanga. De obicei, parintii isi iau masa inainte sau dupa ce dau de mancare celui mic, aceste doua actiuni fiind rareori simultane. Gratie autodiversificarii, fiecare isi poate vedea de farfuria lui in acelasi timp, iar micul-dejun, pranzul si cina se pot transforma in adevarate mese in familie. Iar asta are nenumarate beneficii pentru dezvoltarea copilului, de la intarirea relatiei de atasament cu parintii si pana la deprinderea de aptitudini sociale ce-i vor folosi toata viata;
-
Autodiversificarea imbogateste limbajul copilului, dupa cum povesteam intr-un articol acum ceva timp, il gasesti aici.
Poti sa mai pui la socoteala doua avantaje pentru tine, mama mereu obosita: autodiversificarea te scapa de blenderul nesuferit si-ti ofera niste portii sanatoase de ras.
In rest, grija nutritionistilor si pediatrilor vizavi de acest proces este ca bebelusul ar putea sa nu-si asigure necesarul zilnic de nutrienti, mai ales de fier – mineral foarte important incepand cu varsta de sase luni. Atat timp cat alaptarea se face in continuare la cerere, cat ii oferi copilului optiuni variate pentru autodiversificare si cat aceasta evolutie ii este supravegheata si din punct de vedere medical (prin analize de sange si urina), cred ca totul va fi absolut in regula. Mai mult decat atat: copilul autodiversificat se ridica peste „regula”.
Acum, singurul meu regret in privinta asta e ca n-am luat-o mai din timp.
Sursa foto articol: mommyconnections.ca
