Majoritatea mamelor de bebelus au o mare problema zilnica: cum sa-l faca sa deschida gura la masa. Iti povestesc din experienta mea, poate functioneaza si la tine.
Daca la inceputul diversificarii mai mergea sa-i bag copilului lingurita cu forta in gura, de cand i-au dat dintii si sus si jos nici ca mai pot face asta. Cu jocul „Deschide gurita, vine avionul cu mancare!” n-a mers niciodata, asa ca a trebuit sa-mi pun imaginatia la lucru, cel putin pentru primele imbucaturi, pana ce bebe ii dadea de gust. Iata ce am facut (si mai fac inca):
Ii spun o poveste. Aceeasi de fiecare data. Cu (aproximativ, cat imi aduc aminte) fix aceleasi cuvinte. La inceput, n-a functionat. Dar bebelusilor le place predictibilul, astfel incat, pe masura ce a inceput sa cunoasca povestea, piciul devenea fascinat si uita sa se impotriveasca hranitului. Bineinteles, povestea este plina de actiune, spuna cu intonatie si cu multe onomatopee. Care il distreaza, iar unui copil vesel este mai usor sa ii bagi lingurita in gura.
Mananc si eu ceva. De obicei un fruct, ca sa dau un exemplu bun (si ca sa-mi pastrez si silueta recuperata dupa sarcina, nu de alta). Bebelusii deprind lucruri prin imitatie, iar cand ma vede pe mine ca bag in gura si mestec, al meu vrea sa faca la fel, astfel incat devine foarte cooperant la masa.
Ii cant. In timp, am adunat un repertoriu care ii este pe plac – dar am avut si multe teste esuate, care s-au lasat cu plans (m-am gandit, nu o data, sa trimit o reclamatie la compozitorii pieselor respective). Chiar daca n-ai competente de Eurovision, piciului tau nu-i pasa. Cantatul transmite bucurie si, dupa cum spuneam, un copil vesel mananca mai cu spor.
Ii spun cifrele pe degete. Dat fiind ca unul dintre cele mai folosite cantece la masa este „Un elefant se legana...”, i-am atasat o adevarata coregrafie la momentele in care sunt exprimate cifrele. I le arat copilului pe degete, il las sa traga de ele, sa le bage in gura etc. Plus niste miscari total stupide pentru un adult, dar absolut fascinante pentru bebelus, care uita sa mai inchida gura de admiratie.
Ridic din sprancene. Ba din amandoua, ba din una singura, ba ma incrunt, ba ma mir. Recunosc, acum nu mai functioneaza, pentru ca s-a obisnuit cu acest joc – nici nu poti face prea multe cu sprancenele. Dar am parcurs o perioada buna de mese solide in felul acesta.
Ne jucam de-a „cucu-bau!”. Faptul ca eu ma bag pe sub masa ori pe sub tavita scaunului sau il face pe bebelus sa exulte de incantare. Iar cand il mai prind si de degetelele de la picioare fara sa ma vada, deschisul guritei este garantat!
Ii pun ceva de ros in tavita. Bebelusii duc la gura cam tot ce prind. Asa ca ii pun o jucarioara dinainte si profit de prilej si-i bag o lingurita de mancare atunci cand deschide gura sa roada jucaria.
Il pun sa recunoasca obiecte. Bebelusii sunt foarte incantati de orice lucru nou pe care il invata, asa ca ma folosesc de asta: il pun pe cel mic sa recunoasca obiecte in timp ce mananca. Adica ii spun propozitii in care folosesc numele obiectelor din casa pe care le stie: masina de spalat, cuptorul, ceasul de perete etc. Iar el intoarce imediat privirea, foarte interesat, catre obiectul cu pricina. Bineinteles, uita sa se mai impotriveasca linguritei si deschide gura fara probleme.
„Fac ca toate alea”, dupa cum spune o vorba din argou. Ca animalele de la ferma, scartai ca o usa, barai din buze pe diverse tonalitati, intr-un cuvant: ma scalambai spre deliciul copilului.
Si un ultim sfat, de atmosfera: pentru a manca cu spor, hraneste-ti copilul intr-un mediu cat mai calm, cu cat mai putin stimuli in jur. Ca sa fie concentrat pe atractiile oferite de tine.
