Amnezia infantila. De ce nu avem amintiri din primii ani de viata

Amenzia infantila este un fenomen normal, care apare la toti copiii cu varsta de pana la 3-4 ani si se manifesta prin lipsa memoriei de lunga durata. Cu alte cuvinte copilul nu stie ce a facut cu o zi in urma, uita o suma de detalii legate de corectiile, sfaturile si indemnurile parintilor. De asta unui copil mici trebuie sa-i repeti acelasi sfaturi de .... 1000 de ori.

Amnezia infantila nu afecteaza capacitatea de invatare, dar memoria copilului mic este extrem de selectiva, adevarata memorie pe termen lung nefiind inca functionala.

Pana la varsta de 3 ani, neuronii se dezvolta mult mai repede, motiv pentru care capacitatea intelectuala creste. Dar, tot din aceasta cauza, capacitatea creierului de a stoca informatii sub forma de amintiri scade. Prin urmare, respectivul proces ar explica incapacitatea noastra de a ne reaminti cu exactitate de prima parte a copilariei. Totusi, plecand de la aceasta varsta, dezvoltarea celulara se incetineste si permite stocarea mai multor informatii. Din cauza "amneziei infantile", copiii mai mici de trei ani nu sunt in masura sa-si aminteasca greselile, drept pentru care le repeta, netinand cont de mustrarile celor mari.

Cercetatorii au descoperit ca amintirile implicite nu pot fi amintite si sunt foarte greu de descris. Un exemplu de memorie implicita este amintirea cantatului la pian. Amintirile explicite pot fi reamintite si sunt usor de descris.

Fenomenul este normal, nu poate fi evitat si are un rol esential in dezvoltarea capacitatii intelectuale a viitorului copil si adult, memoria fiind temelia inteligentei.