Sfaturile pentru proaspeții părinți tind să fie destul de previzibile: mămicile trebuie să aibă încredere în instincul lor matern.
Majoritatea părinților au recunoscut că, la un moment dat, au avut gânduri negative în ceea ce privește îngrijirea bebelușilor lor. Astfel de gânduri sunt destul de frecvente, în special în primele săptămâni de viață ale nou-născuților.
Gândul de a-i face rău bebelușului este întâlnit destul de frecvent
Pentru a evalua cât de des se gândesc proaspetele mămici să-și rănească în mod intenționat bebelușii, cercetătorii au efectuat interviuri telefonice cu mame din Canada, în primele 9-21 de săptămâni postpartum. Ei au folosit un protocol de interviu numit “Interviu pentru intruziuni postpartum” pentru a evalua sănătatea mentală și prevalența gândurilor intruzive nedorite. Categoria include orice fel de gânduri, impulsuri sau imagini care ar putea să-i treacă prin minte oricărei mame.
Din cele 340 de proaspete mame intervievate, 151 dintre ele, adică aproximativ 44% au raportat că au avut gânduri de a-și răni în mod intenționat bebelușii.
Aceste constatări nu reprezintă o anomalie. Ele sunt în concordanță cu cercetările anterioare care estimează că între 20% și 50% dintre proaspeții părinți experimentează gânduri intruzive de a-și răni intenționat nou-născuții.
Sunt nou-născuții expuși riscului?
Pentru a evalua dacă astfel de gânduri au prezis un pericol real pentru vreun bebeluș, proaspetele mămici au completat, de asemenea, chestionare care includeau elemente despre agresiunea fizică. Agresiunea fizică includea acțiuni precum lovirea, accidentarea și sufocarea bebelușului. Pentru a încuraja dezvăluirea sinceră, participanții au fost informați în mod repetat că întrebările despre agresiune erau anonime. Grupul de cercetători a remarcat: „Am făcut tot posibilul pentru a ne asigura că rapoartele materne de agresiune față de bebeluși sunt anonime și că participanții noștri știau acest lucru. Nici măcar cercetătorii nu puteau face legătura între rapoartele de agresiune maternă și identitatea participantului.”
Dintre cele 151 de femei care au raportat gânduri de vătămare intenționată, doar 4 dintr ele (2,6%) au raportat că s-au comportat agresiv față de copilul lor.
Așadar, femeile care au recunoscut că s-au gândit la rănirea intenționată a bebelușului lor nu au fost mai predispuse să raporteze agresiune fizică.
Concluzia de până acum este în concordanță cu ceea ce psihologii clinicieni știu de mult despre cazurile legate de anxietate: gândurile nu reprezintă același lucru cu acțiunile.
De ce proaspetele mămici au astfel de gânduri?
Gândurile intruzive nedorite sunt frecvente în perioadele de stres. Ele tind să apară în situații emoționale care provoacă frustrare sau frică. Proaspetele mămici sunt nesigure dacă au grijă de nou-născutul lor în mod corespunzător, dar, în același timp se confruntă cu plânsul bebelușului, scutecelele pline și privarea extremă de somn.
Îngrijorarea poate înrăutăți lucrurile
Cu excepția psihozei, care implică de obicei iluzii și face ca părintele să creadă că răul copilului este cea mai potrivită metodă, îngrijorarea cu privire la gândurile nedorite poate doar să le agraveze.
Pe lângă creșterea nivelului de stres deja ridicat al noilor părinți, suprainterpretarea unor astfel de gânduri poate duce la tulburare obsesiv-compulsivă sau TOC. Această afecțiune implică gânduri sau comportamente incontrolabile, recurente, care se repetă în mod excesiv și afectează negativ viața de zi cu zi. Spre deosebire de psihoză, TOC este frecventă la mămici, în perioada postpartum. Dintre cele 345 de mame din studiu care au fost evaluate, 64 dintre ele, adică 19% au primit un diagnostic de TOC.
