Cum de poate un bebelus sa se uite atat de mult la un obiect? Cum de nu se plictiseste un copil atat de mic sa vada acelasi lucru iar si iar? Cum de este mereu fascinat de parca ar fi de fiecare data ceva nou?
Toata lumea care sta langa un bebelus este uimita de cat de fascinanta si noua este lumea de fiecare data pentru el. De modul in care bebelusii pot studia cu aceeasi atentie un obiect de fiecare data. Putem banui ca de vina este faptul ca nu isi mai amintesc ca au avut in fata ochilor chiar un urma cu cateva minute lucrul respectiv. Dar de fapt este altceva, ei vad mult mai mult decat putem noi vedea.
Pentru bebelusi lumea este mult mai bogata, ea are infinit mai multe nuante. De fapt bebelusii vad totul, in timp ce noi vedem numai o parte, pentru a fi mai eficienti. Bebelusii vad fiecare schimbare, oricat de minora a unui obiect. Sa va dau un exemplu. Sa zicem ca stam de vorba cu un prieten si la un moment dat soarele este acoperit de un nor. Asta va schimba infatisarea prietenului nostru. In timp ce noi vom ignora cu totul schimbarea respectiva, stiind ca este vorba despre aceeasi persoana, pentru bebelusi schimbarea de lumina va fi foarte importanta, pentru ei este ca si cum s-ar afla in fata unei persoane noi.
De ce se comporta creierul bebelusilor atat de diferit de cel al persoanelor adulte? Pentru ca bebelusilor le lipseste ceea ce se numeste constanta perceptiva. Constanta perceptiva este capacitatea de a identifica esentialul dintr-un lucru, astfel incat sa il recunosti ca fiind acelasi, chiar daca unele din caracteristicile sale se modifica. Asta ne face sa vedem lumea intr-un mod eficient, dar in acelasi timp mult mai sarac si mai putin miraculos.
Revista Scrientific American a publicat un studiu care atesta cat de diferit vad lumea bebelusii nostri. Ei au studiat 42 de bebelusii in varsta de la trei la opt luni de zile. Bebelusii au fost pusi sa se uite la imagini ale unor obiecte reale. Intrucat ei nu vorbesc si nu pot descrie prin cuvinte ceea ce vad, s-a masurat timpul pe care bebelusul il acorda fiecarei imagini in parte. Daca a doua oara se uitau la o imagine mai putin decat prima oara insemna ca sesizeaza o diferenta in aceasta, o recunosteau si atunci nu ii mai acordau la fel de multa atentie. Daca insa a doua oara se uitau la fel de mult atunci imaginea este considerata ca noua, chiar daca diferentele sunt aproape insesizabile pentru un adult. Astfel, bebelusii intre trei si patru luni au o abilitate uimitoare de a sesiza diferente de lumina. Aceasta abilitate se pierde in jurul varstei de cinci luni.
In jurul varstei de un an bebelusii vor pierde mult din abilitatile lor de a sesiza intreaga complexitate si bogatie a lumii. Ei vor pierde abilitatea de a sesiza accentele unei limbi necunoscute. Vor pierde si abilitatea de a sesiza diferentele de trasaturi ale oamenilor care nu apartin aceleiasi rase ca ei.
Lumea bebelusilor este cu adevarat fascinanta si, cat timp ii avem in brate si ii ingrijim, putem incerca sa ne recapatam si noi aceasta 'inocenta' a privirii si sa vedem lumea in totalitatea nuantelor sale. Ne vom imbogati astfel sufleteste si nu ne vom mai plange de plictiseala, chiar daca in fata nu avem decat o floare.
Foto: 123rf.com
