Desigur că nu sunt vreo expertă în domeniu, nici prea multe cărți nu am citit pe lume, deci nu vă povestesc cum ar trebui să fie, ci cum e la noi. Povestea asta cu bebelușul și tehnologia.
Suntem o familie fără televizor. Eu trăiesc așa de nici nu mai știu exact câți ani, doar cu soțul meu locuiesc de vreo 7. Nu avem TV nici în dormitor, nici în sufragerie, nici nicăieri. E o decizie asumată, nu ni-l dorim, nu simțim că ne lipsește. Compensăm cu informarea online punctuală, pe domenii care ne interesează. El mai mult decât mine. Nu aud știri cu violuri, nu mă interesează, nu îmi fac bine. Era o vreme când în fiecare dimineață la cafea, eram poluată de diverse necazuri. Cred că sunt mai fericită acum.
Urmărim filmele și emisiunile care ne plac tot pe internet, de pe laptop și e perfect așa. Dacă vreau efecte speciale, mă duc la cinema. Oricum, nici un televizor nu bate spectacolul de-acolo.
(…)
Nu cred că bebelușul meu are nevoie să se uite la televizor, la telefon, la desene animate. Așadar, nu se uită. Evident că nu sunt o nebună care să interzică ecranele pe pământ. Eu însămi sunt mai mult decât mi-aș dori cu telefonul în mână.
Însă, mă străduiesc să păstrez niște limite pentru el, fără a deveni o nebună.
Televizorul
V-am mai spus că noi nu avem televizor. Dar, mergem la bunici, unde există acest aparat. Nu în camera în care dormim. Dar băiatul meu mai ajunge la joacă în camera bunicilor, unde tatăl meu îi arată pești la televizor. De exemplu. Nu mă opun, nu încurajez. Când ajungem la ceilalți bunici în vizită, de obicei, stingem televizorul, fiindcă vrem să vorbim unii cu alții, nu să ne polueze fonic și să ne distragă nimeni atenția.
Telefonul
Copilul ne vede pe noi butonând. Încerc să intru pe net cât timp el suge (nu e recomandat) sau doarme. Nu îmi iese de multe ori, dar mă străduiesc ca el să fie ocupat și distras când eu stau pe telefon. Se întâmplă însă și să vorbesc la telefon cu el în brațe, nu toate lucrurile pot fi amânate. Ori să intru pe laptop cât el se joacă singur. De ex, dimineața, ne trezim, ne iubim în pat după voie, apoi îl schimb, merg la baie și am nevoie de 5 min să îmi postez pe facebook. Uneori sunt 10. El stă și se joacă cuminte lângă mine. De telefon e atras parcă tot mai puțin. Mă vede pe mine, dar lui nu i-am arătat ce e acolo. Cântecele pe youtube le ascultăm doar, nu le urmărim. În schimb, urlă că vrea la peria de wc și nu știu cum să îi explic că nu are voie. Nu e ca o priză, dar totuși… e peria de wc!
Atâta vreme cât nu îi arăt filme sau desene pe youtube ori chestii mișcătoare, nu cred că îi va trezi interesul în mod deosebit. Momentan știe să apese pe butonul home și s-a mai întâmplat să apeleze prin facetime diverși oameni din agendă. L-am lăsat să facă asta și am observat un interes din ce în ce mai scăzut spre telefon. Sper că, dacă știe că are voie, vede că nu e mare lucru, ci doar un buton. Și sunt momente în care va lăsa telefonul singur din mână ca să se joace cu altceva. Linguri, sticle sau pungi, desigur, sunt infinit mai interesante decât orice jucărie.
(…)
Citește mai mult pe www.siblondelegandesc.ro!
