Pentru fiecare mamă, puiul ei este unic! Este adorabil! Este ceea ce poate fi mai frumos și mai bun pe lumea asta! Este cea mai mare împlinire a ei. De aceea, atunci când o mamă îți povestește despre el, ascult-o. Aprob-o! Dă-i spațiu să se plângă, să se laude, să se vaite, să se minuneze!
Mi s-a întâmplat, nu de puține ori, să îmi doresc să povestesc despre el.
Despre minunea ochilor mei! Despre cât de drept îi este firul de păr.
Despre cât de negri sunt ochii lui.
Despre cât de des zâmbește. Și cum o face în colțul gurii, ca un adolescent îndrăgostit.
Despre cum râde cu ochii mici și despre cum mă privește ca pe o icoană. Doar mi-am dorit…
Pentru că dincolo era altă mamă care nu avea ochi și urechi pentru puiul meu, pentru părul lui, pentru ochii lui. Era o mamă care de-abia aștepta să povestească despre al ei.
Despre cât de creț îi e părul creț și albaștri ochii lui.
Despre cum puiul ei deja vorbește și al meu doar gângurește.
Despre cât de minunat dansează el și cum îi spune că o iubește.
Despre cât de plictisitor era când era bebeluș și de fantastic acum.
Și atunci… puiul meu, minunea mea, a rămas doar pe buzele mele și în inima mea.
► Citește și Toată lumea are nevoie de o mamă
Când o mamă începe să îți povestească orice, absolut orice despre puiul ei, ascult-o! Dă-o spațiu, deschide-ți urechile și prefă-te, măcar, că o asculți. Nu îi știrbi bucuria și las-o să simtă că lumea e ai, că nu e nimic mai minunat pe lume. În fond, nici nu vorbește pentru tine, vorbește pentru ea.
Pentru că simte.
Pentru că iubește.
Pentru că îi vine să strige în gura mare chiar și păsărilor, pietrelor și apei.
Ascult-o…
