De la propria-mi bunica, pana la bona propriului meu copil, toate femeile trecute de varsta a doua m-au intrebat: „Ai dat copilului ciorba?” Si nu inteleg de unde aceasta preocupare...
Din cateva surse de pe-afara am gasit informatia cum ca majoritatea medicilor pediatri recomanda parintilor sa amane pana pe la varsta de opt luni introducerea de condimente in mancarea bebelusului. (Despre sare am convenit ca nici nu poate fi vorba pana la un an! Daca nu te-ai lamurit cu asta, vezi mai multe aici.)
Si noi am i-am introdus lui Tudor in piureul de legume ulei de masline si condimente (piper, cimbru, rozmarin, oregano, busuioc, usturoi) tot pe la varsta asta, la recomandarea medicului pediatru. Si, de-atunci, am cam renuntat sa mai gatesc separat pentru el, dat fiind ca avea voie la atatea lucruri. Daca noua, adultilor, ne trebuia mai multa sare, ne-o puneam direct in farfurie. Asa ca pranzul nostru era la fel, doar ca al copilului – pasat. Bagam o oala mare cu legume si carnita sau peste la cuptor, adeseori ii puneam zarzavat proaspat direct in blender si aia ii era masa – destul de consistenta, as spune.
Sursa foto: mrandmrstplusthree.com
Ciorba versus piure
Pana pe la 11 luni si jumatate, cand a inceput sa manifeste tendinte de emancipare tot mai puternice la masa (adica sa manance singur si numai ce vrea el), copilul asta a fost infundat cu toate legumele de pe piata si condimentat in fel si chip. Si-atunci, nu inteleg: care-i faza cu ciorba? De ce tine toata lumea atat de mult ca bebelusii sa manance ciorba??
Am incercat sa gasesc de capul meu niste argumente in favoarea ciorbei. Am dezbatut asta si cu barbatul, ca poate are el idei mai deosebite, dintr-o perspectiva masculina a puericulturii. Le-am intrebat chiar si pe doamnele care mi-au ridicat ciorba la fileu. Iata ce am fost in stare sa pun cap la cap:
-
Ciorba se mananca usor, cu biberonul. Nu si in cazul lui Tudor. In afara de faptul ca schema lui de diversificare a inceput de-a dreptul cu piureuri de legume (foarte subtiri, de altfel, iar radacinoasele au fost primele sale alimente solide) – adica nu i-am dat zemuri (de exemplu, eternul suc de mere) – n-a vrut sub nicio forma, niciodata, sa accepte acest tip de hrana cu biberon (cu tetina adecvata, desigur). De la diversificare, acest copil a mancat cu lingurita. Sigur, si ciorba se poate manca foarte bine cu lingurita, dar de ce sa-l infund cu apa cu „aroma” de vitamine, cand accepta mancarea (semi-)solida? Chiar putem compara aportul caloric al unei zemuri cu cel al unui piure de legume? Nu cred.
-
Ciorba este o mancare complexa (spre completa, sa spunem). De acord. Dar zi-mi: ce are ciorba si n-are mancarea mea de legume cu carne/peste, zarzavat, condimente si ulei de masline, pe care o faceam la cuptor in oala de Horezu? Pe bune, ce are? Bors? De cand cu intoleranta mea la gluten, oricum nu-mi mai inacresc ciorbele cu bors, ci cu zeama de lamaie – si mancarea copilului la fel. Dar sunt sigura ca va veni un moment in care si Tudor va bea – la fel cum am baut si eu in copilarie – litri intregi de bors (crud) cu miere de albine (ca-mi placea la nebunie, nu ca-mi spuneau toate babele: „Bea, maica, e bun pentru plamani!”), desi taica-si n-a facut asta (probabil fiindca vine din alta zona a tarii) si nici nu intelege cum e s-o faci.
- Ciorba este hidratanta. Aprob si asta. Dar cred ca se aplica mai mult adultilor care uita sa bea apa cu zilele, in schimb se balacesc in sucuri si cafele. Da, in cazul asta, o ciorba e ca o gura de apa vie. Dar copilul meu bea multa apa. Bea si doua portii de lapte consistente in fiecare zi. Chiar mai are nevoie de inca o masa lichida? Iata cam care ar fi necesarul zilnic de lichide pentru bebelusi:
- 100 ml per kgcorp (pentru copiii cu masa mai mica de 10 kg);
- 1 000 ml plus inca 50 ml pentru fiecare kilogram peste 10 (pentru copiii ce cantaresc intre 10 si 20 kg);
- 1 500 ml plus inca 20 ml perntru fiecare kilogram peste 20 (pentru copiii ce cantaresc peste 20 kg).
-
Ciorba este pentru toata familia. Adica nu se mai chinuie mama sa gateasca si pentru ala micu’, si pentru toti cei mari. Dupa cum am explicat in introducerea articolului, si mancarea mea la cuptor deservea la fel de bine toate gusturile si nevoile din casa.
Acum, sa nu ma inteleaga nimeni gresit: iubesc ciorbele! Iar barbatul spune ca-mi ies excelent. Sper sa gandeasca si copilul la fel. Pentru ca ii dau ciorba, numai ca i-o pisez cu furculita in castronel, amestec cu miez de paine sau mamaliga si mananca in legea lui, cu manutele si ce mai nimereste cu furculita. Dar, in capul meu, ceea ce ajunge la el nu mai e ciorba. Ci tot un piure, nu? Cand s-o coordona cu lingura cum trebuie si n-o mai dori sa arunce toate castroanele de pe masa, atunci va primi si ciorba adevarata, sa se descurce cu ea.
Sursa foto articol: holisticsquid.com
