Cand vine vorba despre copii, mai ales cand ei sunt mici, mai putin este mai bine, cred eu. Si asta pentru ca oricum avem o tendinta naturala spre paranoia, stres si supraaglomerarea programului. De parca nu ar fi suficient faptul ca dupa ce terminam cu ingrijirea, joaca, hranirea si schimbul de pupici nu mai ramane timp nici sa bem o cafea.
Dar nu ne opreste pe noi atata lucru. Fiindca trebuie sa pregatim bebele pentru societate. Sa il invatam ce inseamna programul aglomerat si sa se bata cu altii pe cateva resurse, de la aerul pe care il respira, pana la spatiul de care are nevoie ca sa se tarasca. Asa ca il luam, fie ploaie, fie foame, fie somn si il ducem la cluburi. Acolo oameni bine antrenati il vor invata ceea ce noi nu suntem capabile: sa se mentina la suprafata apei ( sustinuti fiind si de cap, dar si de corp), sa execute miscari de baza de fitness, gen ridicarea picioarelor (desigur ca le vom ridica noi, fiind prea mici ca sa le faca singuri, sau macar sa priceapa ce vrem de la ei), zdranganirea de obiecte (degeaba o fac acasa toata ziua, ca asta nu are finalitate pedagogica).
Daca suntem parinti responsabili si nu vrem sa-i lasam sa creasca asemeni unor buruieni neplivite trebuie sa ne preocupam sa le facem o agenda de indata ce au facut 2-3 luni si sunt capabili cat de cat sa isi sustina singuri capul. Luni au ora de inot, marti invata engleza, miercuri isi dezvolta urechea muzicala, joi simtul artistic si talentele de pictor, vineri au masaj si intarirea muschilor, sambata incearca supravietuirea in spatii inchise si aglomerate gen supermarket. Duminica este zi de relaxare, asa ca au voie in parc, la joaca. Doar nu vrem sa ii trimitem in societate complet nepregatiti si sa se simta prost ca nu stiu sa cante minim la doua instrumente muzicale, nu au fost cu parapanta pana la 5 ani si nu pot aplica la o gradinita norvegiana datorita barierelor lingvistice.
Si mai este inca un aspect care nu poate fi neglijat: spune-mi cu cine esti prieten ca sa iti spun cum o duci. Nu poti lasa la intamplare relatiile pampers la pampers. Te trezesti ca pustiul tau este prieten cu baietelul unei mamici care scuipa seminte toata ziua in fata blocului si atunci ce te faci? Nu, trebuie sa ai grija inca de pe acum sa aiba relatii numai cu persoane care sa nu il traga in jos. Iar cluburile de care va spuneam sunt minunate din acest punct de vedere. Sunt oameni ca si tine: moderni, preocupati de educatia copilului si adepti ai controlului. Vei gasi acolo cu cine sa isi sarbatoreasca ziua de nastere, ca sa nu ai tu impresia ca este nepopular. Si vei fi si conectata la ce cluburi noi au mai aparut, ca nu cumva sa ii ramana o latura nedezvoltata in mod profesionist.
Iar daca asta nu este suficient poti face si tu lectii particulare. De exemplu, vorbeste-i copilului numai in engleza: are you hungry?, Say mom, No that’s not allowed etc. Si uite asa va avea doua limbi native, nu se va putea spune ca nu te-ai straduit. Dupa cum mi-a povestit o doamna planturoasa cu un accent de balta ca procedeaza. M-am ingrozit pe loc si am sperat ca numai braveaza aiurea si nu chiar si-a pus in practica acest plan absurd.
Eu voi pune insa stop, cu riscul de a avea un bebe dezvoltat natural si fara prieteni bine dadaciti nu mai calc in vreun club pana nu va avea 3 ani sa il duc la gradinita. Iar aceea va fi cel mai probabil una de stat aleasa din motive de proximitate si fara mari pretentii in ce priveste programa. Scopul meu este sa cresc o salbaticiune curajoasa care se urca in copaci, tipa si pune la cale numai dracii. Un fel de Nica al lui Ion Creanga. Iar apoi ce va mai fi vom mai vedea.
