Îmi doream să devin mamă cum nu mi-am dorit nimic mai mult în lumea asta. Până să rămân însărcinată mă uitam cumva cu invidie la femeile din parc și mă gândeam că au cea mai frumoasă viață, că nu le lipsește nimic.
Știam că e cam ciudată faza cu orele de somn, dar mă gândeam că e o chestie nesemnificativă, că n-are cum să te afecteze. Știam din poveștile prietenelor că toată casa e un haos dar… cât de haos să fie? Știam tot din povești că devii sclava bucătăriei și a rețetelor culinare dar… mie îmi place să gătesc. Știam că celor mici le plac mult parcurile. Și mie îmi place să stau în aer liber, și mie îmi place să aud veselie în jurul meu. Știam că cei mici plâng mai ales când sunt foarte mici dar… cât pot să plângă?
Mai auzisem că viața de cuplu e afectată. Pe asta nu am crezut-o nicio secundă. Mă gândeam că cei care susțin asta pur și simplu se alintă, că, în spatele acestor vorbe, ascund altceva. N-avea cum să fie adevărat! Eu aveam o viață de cuplu perfectă. Eu și soțul meu eram unul, le făceam pe toate împreună, nopțile erau nopți albe foarte des, făceam dragoste pe unde apucam, când aveam chef, de câte ori aveam chef. Nimic nu ne oprea.
(…)
Citeşte mai mult pe taticool.eu
