Cunosc mamici care nu-si scot bebelusii din casa cand e vant. Dar motivul nu e niciodata acelasi. Care-i treaba cu vantul, pana la urma?
Recunosc: imi displace vantul. Atat de mult, incat era sa-mi petrec luna de miere in hotel, dat fiind ca, in Mauritius, bate mai tot timpul. In general, pacatosul asta de vant imi strica freza, imi baga praf intre dinti, imi face ochii sa lacrimeze, nu mai spun de ridicat fuste - ca nu e cazul in plimbarile cu bebe. Dar acum suntem la plaja, unde nu se pune problema de toate astea, ca am parul prins si ochelari de soare si oricum sunt tavalita toata prin nisip. Lasa-ma pe mine, intrebarea e: il afecteaza pe asta micu’? In afara ca-i fura sapca.
Ce daune face vantul?
Am vanturat forumurile de mamici din zone cu adevarat vantoase – cum e Chicago, supranumit „Orasul Vanturilor” – am citit raspunsuri date de specialisti la intrebari despre relatia bebelusilor cu acest fenomen meteorologic si am identificat trei griji majore ale mamelor:
Vantul si urechile. Nu, bebelusii nu vor face otita de la vant. Tu faci otita de la vant? In schimb, este posibil ca sa se aleaga cu o durere (trecatoare) de ureche daca se confrunta timp indelungat (cateva ore) cu rafale foarte puternice. Mai exista si cazul in care bebelusul trece prin (cronic sau asimptomatic) sau se recupereaza dupa o infectie a urechii medii sau in care are sinusurile deja afectate, iar vantul nu face altceva decat fie cireasa de pe tortul de probleme ORL. Vantul in sine nu este un pericol pentru un bebelus sanatos.
Vantul si ochii. Si relatia aceasta poate fi modelata de istoricul medical al bebelusului. Daca este alergic la praf, polen sau alti agenti purtati de vant, e clar ca va vedea rosu in fata ochilor in zilele vantoase. Pentru ca se va alege cu ochii rosii, la propriu. De asemenea, este posibil ca vantul sa poarte bacterii care sa-i provoace conjuctivita – dar asta se poate intampla si de la frecat la ochi cu mainile murdare. Cat despre lacrimat – am observat ca fii-meu e mult mai putin afectat decat mine, care sufar din cauza machiajului scurs pe baza de breton intrat in ochi. Apropo de asta, am vazut ca multe mamici recomanda prinsul motului din frunte, mai ales pe timp de vant, dat fiind ca asta ii irita, de fapt, pe copii. Cand il vad cum se freaca la ochi cu pumnisorii plini de nisip si-apoi se uita senin incotro doreste, inclin sa cred ca cele cateva particule purtate de vant sunt un stres mai mult in mintea mea.
Sursa foto: blog.rightstart.com
Vantul si nasul. Pana sa ajung la plaja, puteam sa jur ca, odata cu vantul, apar si mucii. Intr-adevar, vantul are potentialul de a irita mucoasele nazale – si cele ale cailor respiratorii, de unde si niste tuse in peisaj – dar asta cand e uscat si rece. Dupa cinci zile la plaja, am constatat ca piciului meu ii curge nasul cand scheauna din diverse motive, nu ca-l bate vantul din toate directiile. Probabil pentru ca aerul purtat de colo-colo este umed si cald.
Bineinteles, protejez si eu copilul cum pot: are sapca si ochelari de soare (cat rezista sa-i poarte), il mai asez cu spatele la vant (cat rezista sa stea locului) si, desi nu iesim la plaja in orele „interzise”, tot mi se pare ca vantul parleste pielea mai tare, asa ca sar pe el cu un tricou si/sau multa crema. Cat despre sfatul dat de generatiile mai in varsta, de a acoperi copilul cu totul cand iesi pe vant (adica sa-i pui un pled in cap, pur si simplu), stai linistita: s-a propagat (nu inteleg cum) tocmai din vremurile in care epidemiile de boli letale erau la mare moda, iar virusii erau purtati din plin de vant.
Sursa: mykidsdoctorvisit.com
