Din pacate, surditatea nu este in general descoperita decat dupa prima aniversare. Totusi stim ca daca este depistata cat mai devreme, surditatea poate fi luata in vedere cu mai multa eficacitate. Cand trebuie sa ne ingrijoram? Care sunt testele? Cum sa reactionam?
Mai mult de 400.000 de tineri de pana in 18 ani au auzul mai slab, foarte slab sau sunt surzi. Acest lucru priveste 2 copii din 1000 de pana la 2 ani. Cu cat detectarea problemelor este mai precoce, cu atat mai bune sunt rezultatele. Depistarea surditatii pare sa fie, deci, cruciala.
Depistarea cat mai devreme posibil
Anumite semne pot fi dezvaluite atentiei parintilor. La sugar, absenta reactiei in fata unor jucarii sonore, in urma unor zgomote bruste sau la vocea mamei pot fi semne ce nu trebuie neglijate. Deasemenea, daca niciun zgomot nu reuseste sa-l trezeasca. “ Copilul nu reactiona la sunetele vocii mele si nici nu bolborosea precum alti bebelusi. Dupa ce emitea cateva sunete, se oprea rapid, din cauza ca nu era capabil sa se joace cu sunetele…” marturiseste o mamica, ce face parte dintr-o mica asociatie a parintilor cu copii surzi.
Mai tarziu, absenta sau intarzierea dezvoltarii limbajului si in anumite cazuri chiar regresia acestuie, pot fi indicii. Daca, de exemplu la un an, nu raspunde la numele lui sau cand este chemat. Atunci cand este la scoala, o intarziere scolara (dificultati la scrisul dupa dictare), probleme de comportament si de articulatie pot fi regasite.
Testele fiabile
Pentru a confirma sau infirma supozitiile, medicul recomanda cateva teste obiective, fiabile si simple. Emisiile acustice provocate sunt rapide (90 de secunde pentru fiecare ureche). Acest examen nu provoaca niciun traumatism. El poate fi realizat de catre personalul din maternitati cu ajutorul unor cutiute portabile.
Daca inca mai exista o indoiala, pot fi posibile si alte examene. Bilanturile auditive ale copiilor mici trebuie sa fie facut de catre echipele pediatrice de ORL.
Diagnosticul poate astfel sa stabileasca o surditate care va fi calificata ca usoara (pierdere intre 20 si 40 dB), mijlocie (pierdere intre 40 si 70 dB cu imposibilitatea de a purta o conversatie normala) sau severa (pierdere intre 70 si 90 dB, vorbitul tare nu ajunge si ceasul sau claxonul nu este perceput) sau profunda (superioara a 90 dB).
Cum sa reactionam?
Parintii ce suspecteaza o surditate a copilului lor por contacta medicul, cabinetele de ORL pediatrice din spitale. Numeroase asociatii pot sa dea multe sfaturi utile si sa sustina parintii copiilor surzi.
Trebuie plasata o proteza cat mai devreme pentru ca deprinderea vorbirii sa fie facuta in acelasi timp ca si copiii care aud. Varsta de un an este in general stabilita, insa anumiti specialisti opteaza pentru folosirea protezei mai devreme, inca de la 3 luni. Dar protezele nu sunt totul si nu permit sa fie facuta economie de o educatie particulara, condusa de un ortofonist. Controalele regulate permit urmarirea evolutiei copilului.
Din momentul stabilirii diagnosticului si a punerii in aplicare a solutiilor ajutatoare, copilul poate continua o viata aproape normala.
Cum sa depistati surditatea de la nastere
