De la primul drum din viaţa lui - de la spital spre casă - bebeluşul are nevoie de dispozitive speciale pentru transportul cu maşina. Iată care sunt cele corecte şi cum se folosesc.
M-am apucat să mă documentez pe acest subiect înainte să nasc şi concluzia la care am ajuns atunci a fost: „Dragă, trebuie să schimbăm maşina!”. O găluşcă greu de înghiţit de un soţ epuizat de cheltuielile cu sarcina şi camera copilului. Bine că am săpat şi mai adânc şi m-am lămurit că şi Loganul nostru, fără sistem de prindere Isofix, poate transporta copilul în mod corect.
Landoul a fost primul dispozitiv de transportat bebe cu maşina. În landou l-am dus de la spital acasă (adică de la Constanța la Bucureşti, la două zile de viaţă), înapoi la spital pentru consultul de o săptămână (tot la Constanța) şi apoi peste tot până pe la vârsta de trei luni, când pediatra ne-a dat acordul de trecere la scoică. Într-adevăr, am văzut că, în Vest, copiii sunt transportaţi în scoică încă de la naştere (şi sunt construite de aşa natură încât să le ţină coloana curbată, că în burtică), dar am preferat să mai aştept puţin, ca să-şi ţină bebe capul bine. Am poziţionat landoul pe locul din spate-dreapta, perpendicular pe banchetă (am împins scaunul din faţă cât să stea landoul fix), cu spatele la sensul de mers şi l-am securizat cu centura de siguranţă a maşinii. Şi dormea Tudor ore întregi, întins, foarte confortabil, legănat de mersul maşinii. Vorbesc de acelaşi landou pe care îl fixăm pe șasiul căruciorului.
Sursa foto: top10pop.com
Scoica a apărut pe la trei luni, când Tudor oricum avea tendinţa să se ridice, iar landoul i-a devenit nesuferit, dat fiind că nici nu-i permitea să vadă prea multe pe geam. Am citit multă informaţie până să mă lămuresc asupra faptului că, în realitate, scoica (baby capsule sau baby carrier în limba engleză) era denumită, pe nedrept (zic eu), scaun auto (baby car seat în limba engleză), şi, mai precis, „scaun auto de grupa 0” (adică de la naştere). Scoica e scoică, scaunul auto e scaun auto, mai lăsaţi tehnicile de marketing!
În scoică poţi purta copilul oriunde. Fix pentru asta e prevăzută cu mâner. Bonus: poţi să-i agăţi jucăriile preferate de el – eu îi prindeam caruselul portabil când plecăm la drum lung, ca să adorma mai liniştit. Se aşază în acelaşi loc din maşină ca şi landoul, tot cu spatele la sensul de mers şi se fixează în centura maşinii sau cu ajutorul sistemului Isofix – dacă deţii o maşină prevăzută cu aceste cleme de prindere (de obicei, există un sticker care să ateste acest lucru lipit pe uşile din spate, în partea de jos). De obicei, sunt prevăzute cu reductor (o pernuţă care mai ia din spaţiu) pentru nou-născuţi şi au neapărat centuri proprii, reglabile pe înălţime, dat fiind că tot vei folosi scoica până pe la 8-9 luni ale bebeluşului.
Sursa foto: amazon.com
Scaunul auto, ai crede, este ultima etapă din acest şir de cumpărături. Ei bine, nu. Pentru că şi aici, în funcţie de greutatea copilului, tot trebuie să investeşti în dispozitive noi. Stă tot pe bancheta din spate, dar cu faţa la sensul de mers – o evoluţie foarte bună pentru starea de spirit a copilului care a devenit tot mai curios. Legea îţi permite să-l foloseşti astfel de la nouă luni sau zece kilograme ale celui mic şi te obliga să nu renunţi la conceptul de scaun auto pentru copii până la vârsta de 12 ani a acestuia. Iată care este clasificarea acestor dispozitive:
- Grupa 0: 0-10 kg (sau până la nouă luni) – se poziţionează cu spatele la sensul de mers (aici intră şi scoicile, conform unor clasificări orientate către vânzări).
- Grupa 0+: 0-13 kg (sau până la un an) – se poziţionează cu spatele la sensul de mers până ce bebe ajunge la 9 luni sau, respectiv, 10 kg (şi aici pot intra scoicile, denumite drept „scaun auto”).
- Grupa 1: 9-18 kg (sau de la nouă luni până pe la patru ani) – de aici încolo, toate se poziţionează cu faţa la sensul de mers.
- Grupa 2: 15-25 kg (4-6 ani).
- Grupa 3: 22-36 kg (6-12 ani).
Există scaune care acoperă mai multe grupe de vârstă/greutate, folosind reductoare sau înălţătoare. Dar ştii ce se spune despre cineva care le face pe toate: că nu face nimic bine. Cred că se aplică şi aici.
Toate scaunele auto au posibilitatea de prindere în centura maşinii. Dar nu toate vin cu sistem Isofix. Iar cele din urmă sunt mai de dorit, pentru că asigură fixarea cât mai corectă a dispozitivului, acesta comportându-se ca fiind unul cu maşina în cazul unui impact.
Reţine: copilul este securizat cu centurile proprii ale scaunului de maşină, care pot fi:
- în trei puncte: cele două centuri de pe umeri se prind în centura dintre picioare
- în cinci puncte: cele două de pe umeri sunt fixate şi pe şolduri, prinzându-se apoi în cataramă centurii dintre picioare.
Legea interzice securizarea copilului cu centura de adulţi, a maşinii. Şi asta pentru că pot aluneca de sub aceasta sau, în caz de impact, fiind poziţionată necorespunzător pentru înălţimea lui şi calibrată necorespunzător pentru vârsta lui, centura îi poate strivi organele interne. Aşa că nu-ţi ţine copilul în braţe în maşină nu de frica amenzii, ci de ceea ce i s-ar putea întâmpla!
Sursa: babycentre.co.uk
ana la 3 luni copilul trebuie sa fie culcat orizontal si nici o scoică indiferent de model nu îi oferă aceasta pozitie.Eu am transportat peste tot pe fiul meu (acum are 3 luni)in landu asezat paralel pe bancheta din spate, copilul fixat in centura landului si landul fixat ( cu greu ) in centura masinii. Fiecare e liber sa faca cum crede de cuviință important e să fiți foarte atenti la condus cand este un copil in masina. Sănătate multa tuturor si sa aveti parte de drumuri bune oriunde va aflati.
