De cate ori vad un copil mic ma izbeste cumintenia care i se poate citi in privire. Increderea si curiozitatea cu care se uita la tot ceea ce il inconjoara. Nimic nu este atat de neinteresant incat sa nu merite atentie.
Si cu toate ca au aceasta intensitate a trairii nu sar pe lucruri sa le devoreze, intai le urmaresc rabdatori ca sa vada cum evolueaza. Noi daca am fi pusi in situatia de a fi atat de atrasi de ceva nu am sta prea mult in cumpana – imediat ne-am dori sa ne insusim obiectul cu pricina. Prin orice mijloace ne stau la indemana. Iar daca acest lucru s-ar dovedi a fi imposibil am cadea imediat in stari negative, de la dezamagire si depresie pana la agresiune.
Copiii mici insa sunt cuminti. Ei nu doresc sa isi insuseasca toate obiectele din lumea inconjuratoare. Sunt foarte multumiti si numai sa le priveasca. Iar daca merg mai departe de atat o fac cu un fel de sfiala, de parca ar fi interesati sa nu strice armonia universului. Sunt mult mai preocupati sa participe decat sa aiba.
Copiii mici nu stiu sa se supere pe cineva si nici sa pedepseasca. Ne facem griji ca ar proceda astfel pentru ca noi daca am fi in situatia lor simtim ca nici nu am vrea sa mai vedem omul cu pricina. Cu atat mai putin sa il strangem in brate ca sa ne plangem impreuna nefericirea. Copiilor mici nu le trece prin cap sa te invinuiasca, sa iti judece actiunile, sa se gandeasca inciudati sau dispretuitori ca ai fi putut sa te descurci mai bine. Ei nu sunt niste smecheri, ci foarte generosi atat cu aprecierile cat si cu rabdarea in ceea ce te priveste.
Si mai este un mod in care copiii sunt cuminti: trupul poate sa fie chinuit, dar nimic nu le infrange spiritul. Copiii mici zambesc atunci cand noi am zace imbufnati intr-un pat refuzand sa deschidem geamul, sa raspundem la telefon sau sa ne spalam pe fata. Ei stiu sa separe situatiile, sa le puna pe fiecare in camaruta sa: e adevarat ca ma doare dintele ala care iese de nu pot sa dorm sau sa mananc ceva, dar asta nu inseamna ca nu o sa stau de vorba cu batranica asta care tare mult isi doreste sa ma cunoasca. Copiii mici sunt cuminti, ei nu se simt niciodata prea importanti sau coplesiti de probleme ca sa accorde atentie altora.
In cazul in care te intrebai de ce lumineaza viata atat de tare un copil mic, raspunsul este: fiindca ei o vad foarte luminoasa si proiecteaza si asupra ta tot acest praf de magie. Asa ca alaturi de ei viata este zilnic o sarbatoare. In loc de orice terapie cu pietre, plante aromate sau aer curat eu recomand terapia trairii alaturi de copii, macar o cura de cateva ore pe saptamana.
Si pentru toate aceste lucruri sa le spunem la multi ani in fiecare zi, dar mai ales astazi, cand ne-am hotarat sa le inchinam intreaga zi lor, macar cu numele.
