Mami,
Te poți trezi pentru un minut? Știu că îți e greu să deschizi ochii – nu ai dormit deloc, azi noapte. Dar, mami, chiar am nevoie de tine acum .Vezi… treaba e că mă simt un pic singur acum. Sunt aici singur și mi-e frig.
Nu am vrut să plâng atât de mult azi noapte, îmi pare rău că am făcut-o. Încercam să te fac să fii puțin atentă la mine, dar acum dormi atât de adânc, că nici nu mă auzi. Nu știu cum altfel să mă vezi. Să mă auzi. În timpul zilei, te aud cum vorbești cu toată lumea. La fel o faci și cu mine. Chiar mai frumos, să știi. Numai că eu nu știu să îți răspund la fel. Iartă-mă. Știu doar să plâng. Așa că… iartă-mă. După cum spuneam, mă simt singur. Am stat 9 luni în burtica ta, unde m-am simțit la adăpost. Iar acum e un pic înfricoșător să stau singur, într-un pat atât de mare și de rece. Mi-e dor de bătăile inimii tale, de sunetul sângelui, de căldura și de respirația ta. De mâinile tale pe burtică, de modul în care mă protejai de fiecare dată…
Așa că, mami, vrei să mă asculți, te rog? Te strig în singurul mod în care pot. Mă simt tare singur. Am nevoie de căldura și de liniștea ta. Vreau să mă asigur că ești aici. Așează-te. te rog, pentru o secundă lângă mine, să îți simt căldura.
Ah, ce tare îmi plac îmbrățișările! Mama, sunt atât de bune… Când mă ții în brațe și mă legeni, iar năsucul meu adulmecă mirosul tău, mă simt atât de bine… de protejat. Îți simt mâinile pe spatele meu, iar urechea mea este chiar pe inima ta. Mami, asta e casă, pentru mine! Îți amintești vremurile când eram doar noi doi? Lipiți? Acum rareori mă simt așa. Și mi-e atât de dor…
Te aud cum îmi spui: stai linișit, puiul meu, ești în siguranță aici! Vocea ta este atât de caldă și de cunoscută…. Și miroși atât de bine… Un pic ca mine și un pic ca tine.
*
Mami, mă ții un pic mai mult în brațe, te rog? Sunt obosit și la tine e tare bine. Închid ochii puțin, ok? Stau un pic aici, să îți simt privirea.
Și… pot sta la pieptul tău un pic mai mult și mai des? Tu parcă îmi dai lăptic cu porția și aș manca ceva mai mult. Burtica mea o cere. Gâtul îmi e uscat și mi-ar prinde bine câteva sorbituri în plus. Laptele tău are gust de perfecțiune.
Ah, și acum îmi și zâmbești. Parcă răsare soarele când te uiți așa la mine. Dar știi ce? Mai închid puțin ochii. Numai nu mă lăsa iar simgur pe pat, te roooog. E prea bine la tine. Mai stai o oră, atât te rog…
*
Auci, mami! Acum mă doar burtica. Au, mami! Mă doare tare! Simți și tu? Ce se întâmplă? La tine în burtică nu mă durea nimic. Te rog, mami, ajută-mă!
Ah, e bine așa! Mulțumesc. Mulțumesc că îmi mângâi burtica. Sunt tare fericit că ai grijă de mine. Nu știu ce m-aș face fără tine, mami, sincer îți spun! Deja mă simt mai bune.
*
Off, mami, îmi pare rău că plângi tu. Cred că te-am obosit tare, nu? Offf! Scuze, mami, iartă-mă! Dar e tare ciudat în lumea asta nouă, știi? Mi-e dor de acasă.
Dar să știi că în curând voi învăța mai mult. Nu doar să privesc și să mănânc, ci să și zâmbesc. Iar mai târziu, promit să spun ce mă doare. Numai, mami, mai ține-mă puțin în brațele tale. Mai ai puțină răbdare cu mine și vei vedea câte știu și cât de mult te pot iubi!
Mulțumesc, mama, mulțumesc! Te iubesc, mama! Și-mi pare rău că încă nu am cuvinte să o spun…
