Am citit de curând o teorie potrivit căreia toți copiii născuți la termen sunt de fapt copii născuți prematur, pentru că natura a făcut în așa fel încât mama să poarte copilul doar atât timp cât este sănătos pentru copil, dar și pentru ea. Când deja copilul ar fi mai mare de 9 luni, nu ar mai fi sănătos să stea în pântecele mamei. Așadar, ar exista un al patrulea trimestru, adică încă trei luni din momentul în care s-a născut, timp în care el are nevoie să se simtă la fel de apropiat de mamă, ca atunci când era în burta ei.
Teoria, despre care am citit aici, o fi ea una neverosimilă, dar cu faptul că un bebeluș are nevoie să facă o trecere lină de la viața în burta mamei, la viața în afara ei îl susțin cu tărie și cred în el maxim. Scriam acum ceva vreme și eu despre asta, chiar dacă nu m-am gândit la o astfel de teorie – Singurul remediu eficient împotriva colicilor. Testat de mine!
Gândiți-vă că un bebeluș a stat în burta mamei, pe întuneric, la 37 de grade permanent, gol, totul moale în jurul lui, a auzit în permanență inima, zgomotele produse de sistemul digestiv al mamei, dar și vocea ei, nu s-a despărțit de ea nici măcar o secundă în 9 luni de zile, a fost plimbat pe absolut oriunde a fost mama și în permanență a simțit același miros. În plus, a mâncat tot timpul când și cât a avut chef, fără a fi nevoit să facă nimic pentru asta.
Și așa, deodată, iese la lumină, unde nu mai poate sta gol, e îmbrăcat cu tot felul de body-uri și pantalonași, i se mai pune și un scutec, e invadat de sute de mirosuri și, culmea, e pus într-un pătuț unde ar trebui să stea liniștit fără mama lui, care este tot ce el cunoaște pe lumea asta. Eventual și pe liniște, că așa credem noi că se liniștesc ei. Vă dați seama câte schimbări sunt pentru el așa, dintr-odată? Păi vouă v-ar plăcea, v-ați simți bine cu o așa trecere bruscă? Eu una nu m-aș simți, mi-e foarte clar.
Păi și să ne mai întrebăm de ce plâng și nu vor să stea nicio clipă fără mamă? Avem răspunsul clar: pentru că ei nu știu cum să facă asta. Au nevoie ca mama să-i ghideze în lumea în care tocmai au venit și să-i ajute să facă o trecere lină, nu una bruscă. Pentru că trecerea bruscă nu-i va face nici lui bine, nici mamei. Și ea și copilul se vor simți cel mai bine unul lângă altul, cât mai aproape. Să-și țină copilul în brațe, o va liniști și pe mamă și pe copil. Am învățat asta mai greuț, dar tare bine mi-a prins după ce am învățat.
Da, mamele sunt și ele oameni, au nevoie de odihnă, de hrană, de limpezit creierii, și unde mai pui că mai au și o mie de treburi? Dar primele trei luni din viața copilului sunt esențiale pentru el, deci el este clar cel mai important. Și singurele lucruri care îl vor liniști până în momentul în care se va adapta la viața de afară sunt exact acelea care îl fac să se simtă ca în burta mamei:
Primul pe listă este cu siguranță apropierea fizică de mamă. Dacă ținem copilul în brațe, la pieptul nostru sau chiar pe burta noastră, sunt cele mai mari șanse să se liniștească și să doarmă liniștit. Dacă stă și dezbrăcat, direct pe pielea mamei, deja este în al nouălea cer.
Vocea mamei este desigur un alt mod de a liniști un bebeluș. Niciun alt cântec, cât ar fi el de liniștitor, nu e mai bun pentru bebeluș decât cel cântat de mama lui sau de cuvintele șoptite de aceasta. Pentru că el le știe atât de bine și le iubește așa de mult. Sunt ale mamei lui.
Hrana – păi el nu este obișnuit cu program de masă, pentru că în burta mamei mânca oricând voia el și oricât voia el. Și dacă îi este foame acum nu mai primește pur și simplu mâncare, trebuie să ceară. Și o va face în cel mai zgomotos mod cu putință. Va plânge de va sări cămeșa de pe el dacă îi este foame, pentru că așa micuț e, foamea pentru el este dureroasă.
Legănatul – păi nu-i legănăm noi 9 luni de zile, zi de zi? Normal că le place să fie legănați și plimbați în brațe. Și normal că asta îi liniștește. Sigur că nu le place să fie puși într-un pătuț și să stea acolo nemișcați, fără mama lor, pentru că ei vor să fie legănați la fel ca în burta mamei. Ei atunci dormeau, când mama făcea mișcare. Știm toate că atunci când noi ne linișteam sau voiam să dormim ei începeau să dea din mâini și piciorușe, să ne dea câte una pe la coaste și pe la ficat. De-asta și adorm atât de bine în cărucior, plimbați și nu se trezesc când roțile căruciorului dau peste hopuri. Sunt obișnuiți cu asta.
Zgomotele albe – adică acelea fără variații sunt o minune. Eu una, pentru că nu mi-a trecut prin cap că există pe Youtube, ajunsesem să înregistrez foehnul pe telefon. Și Sophie adormea instantaneu, linișită. La fel și cu aspiratorul. Se pare, și acestea refac zgomotele pe care le percep în burta mamei.
(…)
Citește mai mult pe fricidemamici.ro!
