Defectele congenitale ale inimii afecteaza circa 1% dintre nou-nascutii din tarile civilizate.Ele reprezinta parti ale inimii care nu s-au format corespunzator sau care s-au dezvoltat anormal in timpul sarcinii. Ele apar foarte devreme, de multe ori chiar inainte ca mama sa stie ca este insarcinata.
Marea majoritate a problemelor cardiace la nou-nascuti se datoreaza unei combinatii de factori genetici si teratogeni. Bolile de inima ale mamei pot duce la boli cardiace congenitale la copii. Anomaliile cromozomiale sunt asociate si ele cu defectele cardiace: pana la 10% dintre nou-nascutii cu defecte cardiace au o anomalie cromozomiala si 33% dintre copiii cu o anomalie cromozomiala vor avea un defect cardiac congenital. Bolile materne, cum ar fi diabetul zaharat de tip 1 au fost, de asemenea, legate de defectele cardiace. Exemplele clasice de teratogeni cardiovasculari includ virusul rubeolei, talidomida, isotretinoinul si alcoolul.
Simptomele pot fi foarte subtile sau destul de severe. Unele defecte pot deveni evidente mai tarziu in viata. Defectele cardiace congenitale sunt mai frecvente la persoanele cu anumite sindroame, cum ar fi sindromul Down, care afecteaza in general mai multe organe.
Defectele afecteaza, in general, inima bebelusului in doua moduri: pot bloca sau incetini fluxul de sange la nivelul inimii sau al vaselor de sange apropiate de inima sau pot transmite fluxul de sange prin inima pe traiectorii anormale, fortand inima sa lucreze mai greu.
Tipuri de defecte cardiace
Exista aproximativ 35 de tipuri cunoscute de defecte cardiace congenitale. Acestea variaza de la simple la complexe, unele fiind mai frecvente decat altele. Exista mai multe varietati dintr-un anumit tip de defect si, de asemenea, exista un mare potential pentru defecte combinate. Cele mai frecvente includ: defect septal ventricular, tetralogia Fallot, transpunerea arterelor mari, defect septal atrioventricular, si coarctatia de aorta.
Cel mai comun tip de defecte cardiace congenitale sunt cele denumite in continuare "defecte de curgere", deoarece acestea afecteaza modul in care curge sangele prin inima. Acestea includ defecte septale atriale si ventriculare. In cazul acestor afectiuni, sangele curge din partea stanga a inimii pe partea dreapta, ceea ce inseamna ca prea mult sange curge in plamani. Aceste defecte mai sunt numite si sunturi stanga-dreapta.
Bolile de inima sunt deseori clasificate in doua grupe: cianogene si necianogene. O afectiune cianogena are cianoza ca simptom. Cianoza reprezinta o modificare de culoare albastruie a buzelor, gingiilor si a pielii, cauzate de circulatia sangelui, care nu are suficient oxigen. In schimb, cineva cu o boala de inima necianogena nu prezinta simptome de cianoza.
Bolile de inima cianogene includ tetralogia Fallot, trunchi arterial, transpunerea arterelor mari si atrezia tricuspida. Boli de inima necianogene includ canalul arterial patent, defect septal atrial si defect septal ventricular.
Simptomele defectelor cardiace
Sugarii si copiii cu defecte cardiace pot avea dificultati de alimentatie sau de castig in greutate, respira mai repede decat in mod normal sau transpira atunci cand mananca sau dorm. Aceste simptome sunt mentionate ca insuficienta cardiaca congestiva. Unii copii se albastresc sau au o tensiune arteriala anormala. Nu toti copiii au simptome, in timp ce unii manifesta unul sau mai multe dintre ele. Uneori existenta unui murmur cardiac poate indica o problema.
Diagnosticul defectelor cardiace
Ecocardiografie (ecografia cardiaca)
Uneori, medicii pot diagnostica un defect cardiac, chiar inainte de a se naste copilul, folosind o ecocardiografie fetala, care ofera o imagine a inimii copilului. Cu toate acestea, defectele sunt de obicei identificate la zile sau chiar la luni de la nastere, atunci cand simptomele devin evidente.
Pentru a diagnostica un defect cardiac dupa nastere, cardiologul va face o anamneza si un examen fizic nou-nascutului. O radiografie toracica va oferi medicului informatii despre plamanii copilului, precum si informatii despre dimensiunea, forma si pozitia inimii. O electrocardiograma arata bataile inimii, in timp ce o ecocardiografie prezinta structura inimii si cat de bine lucreaza. O ecocardiografie este ca o ecografie pe care o femeie insarcinata o face in timpul sarcinii.
De asemenea, se poate face un test numit cateterism cardiac (coronarografia). Acesta este un test invaziv in care cateterele (sau tuburi), se introduc in zona abdomenului in partea superioara a piciorului si trec prin vasele de sange pana in inima. Un colorant este folosit pentru a arata fluxul de sange, marimea si forma vaselor de sange si a camerelor din inima. Se poate masura presiunea si nivelul de oxigen.
Tratamentul defectelor cardiace
Unii copii nu vor avea nevoie de tratament in cazul in care efectul asupra fluxului de sange este minor, in timp ce altii vor necesita medicamente sau o interventie, cum ar fi cateterism cardiac sau interventii chirurgicale. Multe defecte cardiace pot fi gestionate cu succes, de multe ori in copilaria timpurie si, uneori, chiar in uter, inainte de a se naste copilul. Unele defecte nu sunt tratate imediat, ci pot astepta pana cand copilul este mai mare, iar alte defecte sunt tratate in etape. In timp ce defectele cardiace, in general, nu sunt vindecabile, pot fi gestionate destul de bine pentru a permite copilului sa traiasca bine.
Cu progresele tehnologice actuale, cu intelegerea modului in care defectele cardiace afecteaza viata, perspectivele pentru cei mai multi copii sunt pozitive. Riscul de efecte secundare grave si complicatii de la tratament este mult mai redus decat in trecut.
