Să o las să îşi sugă degetul, sau să o obişnuiesc cu suzeta? O întrebare care m-a chinuit destul de mult în primele luni de viaţă ale Alexiei. Până la urmă, a ales ea: suzeta. Ce-i drept, am cam influneţat-o şi noi.
Adică nu am lăsat-o mereu cu mânuţa în gură, ci i-am mai dat şi suzeta. M-am bucurat de alegerea ei. Şi asta pentru că, maniacă cum sunt cu microbii, mi s-a părut că aşa e cel mai safe, după ce am văzut ce de scămuţe se adună între degetele ei. Biata de ea, ce mai plângea că, nebuna de mine, o tot curăţa între degeţele, ca nu cumva copilul să bage mizerie în gură… Revenind la suzetă, mi s-a părut atunci mai uşor şi mai safe cu suzeta pentru că aveam mereu grijă să am la îndemâna una-două suzete în plus pe lângă cea din guriţa fetei (şi uite aşa i-am făcut Alexiei o impresionantă colecţie de suzete). De fiecare dată, înainte să i-o dau, o verificam şi para-verificam de fire de păr de la mâţă, sau de alte mizerii. La fel fac şi acum. Dar, de pe la 5 luni, când deja pentru Alexia suzi a devenit la fel de necesară ca şi aerul, am început să regret că am obişnuit-o cu ea. Asta pentru că, atunci când se trezeşte noaptea şi nu o găseşte, începe să plângă. Nu la fel s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi obişnuit să îşi sugă degetul. La capitolul ăsta o invidiez pe una dintre prietenele mele a cărei fetiţă îşi suge degeţelele în somn şi nu se mai trezeşte până dimineaţă.
Nu am vrut să o las pe Alexia să îşi sugă degetul şi dintr-un alt motiv: am tras cu urechea în parc la discuţia unor mame care se plângeau că nu-şi pot dezvaţa copiii de suptul degetului. În plus, chiar la botezul Alexiei am văzut că băiatul unor invitaţi, care avea vreo 4 ani, se ascundea în spatele mamei lui ca să îşi sugă degetul fără să îl vadă lumea.
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
