Încă nu mi-a trecut supărarea. Sunt în curs de vindecare sufletească, mai ales atunci când scriu. Scrisul e terapeutic şi oamenii cu bloguri mă înţeleg cel mai bine. Nimic nu se compară cu renunţarea la intimitatea gândurilor şi trăirilor în faţa străinilor. E medicament curat! Iar eu sunt sub tratament.
Vlad are dermatită atopică. De un an de zile. Habar n-aveam ce este şi cu ce se mănâncă până la el. Prima sperietură am tras-o când avea doar 10 zile de viaţă şi i-au apărut pe faţă şi piept nişte bubiţe mici roşiatice. M-am alarmat în secunda doi, mai ales că Giovanni, suportul meu moral, era în carantină, căci era bolnav rău de abia se mai ţinea pe picioare. Problemele lui respiratorii erau cu duiumul, iar Vlad a respirat greu la naştere. Aşa că vreo 2 din cei trei medici consultaţi prin telefon ne-au îndrumat să-i facem lui tati bagajul şi să-l trimitem unde va vedea cu ochii. A văzut un taxi, care l-a dus la mama acasă. La mama lui.
După ce am observat bubiţele, am sunat-o disperată pe Cornelia Preda, medicul neonatolog de la Filantropia, care i-a salvat viaţa la naştere şi care îl monitoriza pe Vlad în acea perioadă la rugămintea noastră. Mi-a spus să-i dau cu Bepanthene pe zonele respective, iar dacă simptomele persistă să-i dau cu Advantan Milk, căci are dermatită atopică. Prima mea reacţie a fost: “Puteţi să repetaţi?” Cuvintele “dermatită”, “atopică” şi “Advantan” fuseseră auzite pentru prima oară de urechile mele, iar creierul meu nu le găsea corespondent. Mi le-am notat pe o foaie, în speranţa să le folosesc doar la jocul Spânzurătoarea.
Din fericire, atunci nu a fost vorba de dermatita atopică, a doua zi copilul nu mai avea nimic. “De la căldură”, este explicaţia universală în astfel de cazuri de probleme dermatologice la bebeluşi. Am acceptat-o şi eu şi am început să-l ţin pe Vlad mai mult dezbrăcat. Dacă de la înfofoleala i-au apărut bubiţele, atunci punem copilul la aerisit. Şi-n ziua de azi cred că este cel mai aerisit copil din bloc.
La botez, cu dermatită
Însă două luni mai târziu, exact în ziua botezului, ne-am trezit pe obrazul stâng cu un nou musafir nepoftit: o pată roşie de mărime unghiei mici de la picior. Ţin să precizez că atunci el era alăptat exclusiv la sân. Nu am dat mare importanţă, mi-era ciuda doar că o să iasă mai puţin adorabil în poze :). Noroc cu Photoshop! Însă, 4 zile mai târziu, când pata s-a extins, am vizitat al doilea medic pediatru de la Medlife (prima nu mi-a lăsat o impresie prea bună, mai ales după ce Vlad a făcut pipi pe biroul şi automat pe hârtiile ei), care ne-a spus foarte degajat că e, într-adevăr, mult temuta dermatita atopică, mai ales că avea zone de piele uscată şi în zonele genunchilor şi a coatelor. Până atunci noi l-am uns cu ulei de masaj şi cremă de la Mustela şi după ce mi s-au terminat, până la reaprovizionare, am folosti câteva zile uleiul de la Johnsons Baby. Cu riscul ca cei de la firma producătoare să nu-şi mai pună niciodată bannerul pe blogul meu, vreau să spun că în acele câteva zile i să uscat pielea într-un mare hal. Iar medicul care l-a văzut atunci mi-a spus că este cel mai prost ulei de bebeluşi de pe piaţă şi că este responsabil de uscăciunea cutanată. Ne-a recomandat apoi să folosim gelul de duş şi cremă din următoarele trei game pentru piele atopică: Exomega, de la A-derma, Trixera, de la Avene sau Stelatopia, de la Mustela, să-i facem baie cu apă călduţă, care să nu depăşească 37 de grade pentru că apă fierbinte usucă tegumentele şi să nu-l înfofolim ca să nu transpire din acelaşi motiv (transpiraţia acoperă porii, iar pielea nu mai poate respira, ducând astfel la uscăciune cutanată).
Ce e de făcut?
Am ajuns acasă, m-am documentată despre dermatită, am aflat că e o afecţiune care poate trece în câţiva ani sau poate persista toată viaţa. Că până la 20% dintre copii au aşa ceva şi că ea este în creştere la nivel mondial. Că este o boală cronică şi imprevizibilă (adică oricât te dai tu de ceasul morţii să fie bine, tot îşi arăta ea muşchii). Că există complicaţii cum ar fi rinita alergică sau astmul bronşic. Că nu trece decât cu hidrocortizoni (bau-bau-ul părinţilor, căci aceştia afectează corticosuprarenala şi, automat, creşterea copilului). Am aflat şi ce am de făcut în plus faţă de indicaţiile medicului. Să-l ţin departe de orice alt material în fără de bumbac şi mătase, de animale, de fum de ţigară, de alimente alergene (Vlad nu a manacat până la un an gluten, citrice, banana, peste, albuş de ou sau lapte). Să-i spăl hainele cu detergent special pentru piele sensibilă şi să aleg un program cu extra clătire la maşina de spălat. Şi să văd care naiba din familie are aşa ceva şi nu mi-a spus (70% dintre cazuri sunt genetice).
Să dăm startul la tratamente
În ciuda eforturilor noastre, dermatita lui şi-a văzut în continuare de treabă, iar când Vlad avea 4 luni a înflorit şi mai tare pe braţe şi picioare. Atunci am urmat primul tratament cu hidrocortizoni (m-am calmat după ce am aflat că efectele negative apar doar dacă se aplică pe suprafeţe mari de piele şi perioada lungi de timp), mai exact cu Advantan Milk, cea mai uşoară formă. În paralel, i-am administrat şi Zyrtec, un antihistaminic, o dată pe zi. Tratamentul a durat 7 zile şi nu a avut niciun efect. Am lăsat-o baltă, în ideea că nu arata totuşi atât de rău, însă două luni mai târziu, după 3 săptămâni de rinita, timp în care i-am scos mucisorii din nas din jumătate în jumătate de oră, zonele uscate şi roşiatice de pe corpul lui s-au extins. Atunci am lăsat baltă pediatri şi am vizitat pentru prima oară un dermatolog, Anca Sibieanu. Pe lângă un nou tratament cu hidrocortizoni, de data aceasta Elocom, în paralel cu prietenul familieie noastre, Zyrtec, aceasta ne-a trimis să-i facem şi nişte teste de sânge, Panel 4 se cheamă, pentru a vedea la ce anume este el alergic. Teoria este aşa: el se confruntă cu alergenul, iar histamina produsă de organism ajunge în piele, apărând astfel dermatita atopică. Însă dr. Bogdan Dabu, medic specialist Medicina de Laborator a cam zabârcit-o: totul a ieşit roz, copilul nu era alergic la nimic din cei 20 de factori, inclusiv la lapte.
Din fericire Elocom-ul a funcţionat foate bine şi Vlad n-a mai avut nimic după 10 zile de tratament, aşa că nu ne-am gândit nicio clipă că analizele ar fi greşite. De atunci, teoria noastră şi a următorilor medici alergologi, dermatologi şi pediatri care l-au mai văzut (şi n-au fost puţini, credeţi-mă!) a fost că factorul incriminant nu este de natură alergenă (că doar la analize nu s-a văzut nimic), ci de natură iritativă. Schimbă detergentul! Aşa că am trecut de la Sano Sensitive, la Persil Sensitive, ca într-un final să ajungem la faimosul Dermalin. În afară de faptul că toate spălau groaznic, adică nu scoteau nici cea mai mică pată de mâncare sau Ferrum Hausmann, nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, lui Vlad i-au reapărut zonele uscate şi roşiatice pe piele şi chiar s-au agravat. Am mai ţinut vreo două tratamente cu Fucidin H, însă degeaba, n-au avut niciun efect. Am schimbat între timp şi cremele de corp. Am trecut de la Exomega, la Uriage şi apoi la Avene. Nimic la orizont, doar apă de ploaie. Singura mea consolare în toată povestea aceasta a fost ca el nu s-a scărpinat nicio clipă, căci ar fi agravat şi mai mult problema. Am încercat şi tradiţionalele creme de galbenele şi baie cu tărâţe, dar am avut impresia că au avut efect contrar. După fiecare aplicare sau baie, pielea lui arată şi mai urât.
(…)
Citește mai mult pe povestidemama.ro!
