Există numeroase articole, ba chiar și studii, iar cei mai mulți medici neurologi susțin că dezvoltarea psihomotorie a bebelușului nu ar trebui forțată prin stimuli diferiți, iar părinții ar tebui să se concentreze mai mult pe legătura emoțională. O nouă cercetare însă contrazice această abordare și aduce în prim-plan o altă recomandare: mai puține dezmierdări, mai multe provocări. Care sunt argumentele acestui nou studiu?
Încă de la începutul anilor 1900 s-a crezut că viețile noastre sunt predeterminate genetic, iar dezvoltarea unui copil este independentă de stimulii la care acesta este expus. Neurologul Audrey van der Meer de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie a publicat recent un studiu care contrazice acest lucru.
Bebelușii au nevoie de mai mult, nu doar de dezmierdări
"Mulți oameni cred că prichindeii de până la trei ani au nevoie doar de îmbrățișări și schimbări de scutece, dar studiile arată că șobolanii crescuți în cuști dezvoltă mai puține dendrite la nivel cerebral decât șobolanii crescuți într-un mediu în care se pot cățăra și ascunde în diverse tuneluri”, spune Audrey van der Meer, citată de Science Daily. Ce sunt denditrele? Potrivit Wikipedia, denditrele sunt proiecțiile ramificate ale neuronilor. Ele transmit impulsurile nervoase primite de la alte celule, către, și de la corpul celular (soma). Impulsurile sunt primite de către dendrite prin sinapse. Ele joacă un rol important în producerea potențialelor de acțiune.
►Citește și Fascinantul creier al bebelușilor
Provocările dezvoltă creierul
Cercetătoarea norvegiană susține, de asemenea, că percepția senzorială și abilitățile motorii sunt sincronizate. De aceea crede că nou-născuții trebuie stimulați prin provocări specifice nivelului lor.
Bineînțeles, asta nu înseamnă că ar trebui să încercăm să-i învățăm pe bebeluși calcule matematice, însă ar trebui să-i lăsăm să experimenteze cât mai mult, atât acasă cât și în exterior. Așa cum spune și Audrey van der Meer, “experiențele ar trebui să fie personale, nu este de ajuns doar să cărăm copiii după noi în brațe ori în cărucioare”.
De asemenea, norvegianca subliniază un alt lucru: creierul bebelușilor este foarte maleabil și, prin urmare, se pot adapta foarte ușor la ceea se întâmplă în jurul lor. Dacă sinapsele nou formate nu sunt folosite, ele dispar.
►Citește și Calitatea somnului influențează dezvoltarea creierului bebelușului
Reforma educației timpurii
În același timp, van der Meer susține transformarea drastică a felului în care abordăm educația la copiii mici și chiar la bebeluși, insistând pe mai multe provocări și implicare.
“Copiii în vârstă de 1 an pot fi responsabili în asimila cunoștințe, depinde de dulți să conștientizeze acest lucru. În prezent, există tendința de a nu încărca cu stimuli camera unui bebeluș sau a unui copil mic – mai puțin pericol. Iar bebelușii nu au nevoie decât de îmbrățișări și să fie schimbați de scutece. Eu cred că toți copiii merită să aibă profesori care înțeleg cum funcționează creierul la vârste fragede”, spune neurologul Audrey van der Meer.
►Citește și 10 jocuri pentru bebeluşi care ajută la dezvoltarea intelectuală
Bineînțeles, stimularea bebelușilor nu trebuie să diminueze semnificativ momentele de tandrețe dintre mămici și prichindei, căci dezvoltarea emoțională este la fel de importantă precum cea intelectuală.
Tu ce crezi? Cât de mult poate fi stimulat un bebeluș?
