Aris e la vârsta la care încep să îi răsară, timid, dinţişorii de lapte, în vreme ce Albert şi-i pierde pe ai lui. La fel de timid. În cazul celor doi dinţi de jos, trecerea n-a fost cine ştie ce pentru A. mare: i-a căzut întâi unul şi, rapid, i-a luat locul dintele definitiv. Apoi celălalt, şi tot aşa, înlocuitorul a apărut imediat. Ştirb de-adevăratelea nu prea am apucat să îl văd. Un dinte lipsă pe gingia de jos şi cel nou deja vizibil nu-i chiar o tragedie.
Apoi, au început să i se clatine cei doi din faţă. În acelaşi timp. Am tot amânat să-l ducem la medic, am sperat că vor cădea singuri, sau, mă rog, cu puţin ajutor din partea noastră, dar nu s-a întâmplat asta. Mai mult, dintele definitiv a apărut în spatele celui de lapte, care se încăpăţâna să rămână pe poziţie, şi atunci am decis că e nevoie de o vizita urgenţă la stomatolog. A mers doar cu tatăl lui, imediat după şcoală, în vreme ce eu şi bebe puf l-am aşteptat acasă, cu sufletul la gură. Aşa e cu dinţii ăştia de lapte, îţi dau emoţii mari şi când vin şi când pleacă.
(…)
Citește mai mult pe www.ruxandraluca.ro!
