Momentul începerii diversificării alimentației bebelușilor este un subiect intens dezbătut în rândul mămicilor, dar și în rândul medicilor pediatri. De asemenea, schema aplicată fiecărui prichindel diferă la caz la caz. Când trebuie începută diversificarea? Care este primul aliment introdus? Iată ce lămuriri am primit de la medicul pediatru Ana-Maria Bolchiș.
Diversificarea reprezintă introducerea mâncării solide în alimentaţia sugarului. Atât Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi Academia Americană de Pediatrie recomandă iniţierea diversificării la vârsta de aproximativ 6 luni, ca mâncare complementară pe lângă laptele de mama şi la aproximativ 5 luni la copiii alimentaţi cu formula de lapte praf. Sunt situaţii când diversificarea poate fi iniţiată mai devreme (de exemplu creştere în greutate nesatisfăcătoare sau prea accelerată, constipaţie) sau mai târziu (de exemplu afecţiuni acute care contraindica iniţierea diversificării). Se recomandă să nu se înceapă diversificarea mai devreme de 17 săptămâni sau mai târziu de 27 săptămâni de viaţă. Alegerea primului aliment se individualizează în funcţie de istoricul medical al copilului, nevoile nutriţionale ale acestuia şi poate fi piureul de legume, piureul de fructe sau cerealele.
►Citește și Piureuri pentru copii: 3 retete la care nu te-ai gandit
Există câteva principii care trebuiesc respectate în privinţa diversificării:
- Diversificarea se începe doar dacă sugarul este sănătos. Dacă intervine un episod de boala acută se amână momentul începerii diversificării până la vindecarea acestuia.
- Se va introduce un singur aliment nou şi se va urmări bebeluşul 2-3 zile pentru a observa eventuale alergii sau intolerante manifestate prin erupţie roşie pe faţă, în jurul gurii, balonare, diaree, secreţii nazale sau oculare apoase, agitaţie fără alt motiv, vărsături sau regurgitaţii accentuate. Dacă totul este în regulă, după 3 zile se poate introduce următorul aliment.
- Dacă apar tulburări digestive se revine la alimentaţia de dinaintea îmbolnăvirii, diversificarea reluându-se după însănătoşire.
- Alimentele noi se vor administra cu linguriţa pentru că sugarul să înveţe să mestece şi să accepte cu plăcere noul aliment.
- Alimentaţia solidă se va administra înaintea laptelui în cantităţi crescute progresiv astfel încât treptat să se înlocuiască masa de lapte cu masa de diversificare. Până când copilul ajunge să mănânce suficient aliment solid la o masă se va oferi în completare lapte.
- Este recomandat să nu se înceapă diversificarea în zilele foarte călduroase.
- În prepararea alimentelor nu se va adăuga deloc sare până la vârsta de un an.
- Concomitent cu iniţierea diversificării se vor oferi copilului şi lichide suplimentar ( apa, ceai).
Dintre legume, primele cu care se începe sunt: morcov, rădăcină de pătrunjel, păstarnac, dovlecel, ardei, spanac, cartof, ceapă. De la vârsta de 7 luni se pot adăuga ţelina, sfecla roşie, fasole verde, mazăre, de la 8-9 luni broccoli, conopida, vinete. La legume se poate adăuga o linguriţă de ulei vegetal.
Carnea se introduce în alimentaţia copilului de la vârsta de 6 luni, iniţial cea de pui / curcan, de la 7 luni se poate administra şi carne de vită. Gălbenuşul de ou poate fi introdus de la vârsta de 6 luni, fiert timp de 10 minute şi introdus treptat, începând cu 1/8-1/4 şi crescând progresiv cantitatea; se va administra alternativ cu carnea, combinat cu legumele, maxim 2 gălbenuşuri pe săptămână. De la 7-8 luni copilul poate primi ficat de pasăre. De la vârsta de 9-10 luni în alimentaţie se poate introduce peştele alb.
Dintre fructe pot fi oferite la iniţierea diversificării: măr, pară, piersică/nectarina, caisă, avocado, de la 7 luni copilul poate primi banana, prună, mango, de la 8-9 luni cireşe, vişine, citrice, pepene galben şi roşu, strugure.
Dintre cereale se vor oferi doar cele fără gluten până la vârsta de 8 luni.
Până la vârsta de un an sunt interzise: mierea, albuşul de ou, fructele cu seminţe mici ( căpşuni, zmeura, kiwi), nucile, alunele, ciocolată.
În privinţa texturii, alimentele vor fi administrate pasate până la apariţia dentiţiei, ulterior triturate şi se va creşte treptat granulaţia alimentaţiei, de la 9 luni se pot oferi şi bucatele fiind încurajate abilităţile de autoservire.
Diversificarea alimentaţiei este o provocare pentru mămică, un moment care aduce îngrijorare dar şi clipe de bucurie. Mama trebuie să reţină ca micuţul are timp suficient să se obişnuiască cu mâncarea solidă, copilul nu trebuie forţat sau grăbit. Alimentul de diversificare se oferă, nu se impune. Dacă bebeluşul refuza un aliment se va face o pauză şi se va reveni cu prudenţă la acel aliment după 2-3 săptămâni. Nu exista “cantităţi standard” pe care copilul trebuie să le primească, fiecare sugar are ritmul propriu de diversificare.
