Ești proaspătă mămică? Nu-i așa că nu-ți poți imagina viața fără scutecele de unică folosință?! O invenție fără de care creșterea unui bebeluș în zilele noastre este de neconceput pentru femeia modernă. Însă te-ai întrebat cum procedau mămicile în secolele trecute? Iată o scurtă istorie a scutecelor, din cele mai vechi timpuri și până astăzi...
Dacă în era modernă, mămicile pot alege între mai multe tipuri de scutece de unică folosință, în Antichitate opțiunile erau limitate. Potrivit DiaperJungle, în urmă cu câteva mii de ani, pe post de scutece se foloseau frunze (se cunosc date despre folosirea frunzelor care conţin latex), blană de animale sau alte materiale naturale. Apoi, în evul Mediu, tehnica cea mai răspândită era cea a înfăşurării strânse a bebeluşului într-o pânză sau în lână.
►Citește și 5 lucruri pe care nu le știai despre suzetă
De asemenea, eschimoşii obişnuiau să-şi înfăşoare bebeluşii în piele de focă. Mamele din triburile de indieni americani şi cele de origine incașă se foloseau de alte materiale: iarba şi blana de iepure. În zonele cu climă tropicală, copiii nu aveau scutece, în general erau lăsaţi fără straie. Însă mamele anticipau momentele nevoilor fiziologice urmărind diverse semnale date de bebeluş. Încă mai există comunități unde această practică este întâlnită şi astăzi.
În secolul al XIX-lea, evoluția scutecelor înregistrează o schimbare majoră: apare o nouă formă. În Europa şi America de Nord, mămicile foloseau o pânză din bumbac sau tricot de formă pătrată sau dreptunghiulară avea menirea să absoarbă rezidurile. Era fixată cu ace de siguranţă.
Invenția care a schimbat lumea: Scutecele de unică folosinţă
Anul 1947 este cel mai important punct de referință în istoria scutecelor. Atunci, Valerie Hunter Gordon, soția unui ofițer britanic, însărcinată cu al treilea copil, sătulă să tot spele scutecele murdare ale bebeluşilor, se gândește să revoluționeze lumea mămicilor. Cum? Inventează scutecele de unică folosință. Cu un pic de imaginați și cu ajutorul unei mașini de cusut, Valerie a creat primul Paddi, ce constă într-o bandă din tifon, asemănătoare unui tampon absorbant, şi un scutec exterior din nailon, făcut dintr-o paraşută veche, luată de la bază militară la care lucra soţul său.
.jpg)
Scutecul avea ataşat câteva capse pentru a se potrivi copiilor, indiferent de greutate, partea din tifon era aruncată, iar cealaltă era curăţată şi purtată din nou. Deşi modelul s-a bucurat de o mare popularitate printre prietenele lui Valerie, aceasta a reuşit să vândă ideea să de-abia în 1949 companiei Robinson and Sons, scrie Mentalfloss.
►Citește și Cauzele iritației de scutec
Între timp, scutecele moderne urmează o direcţie eco friendly, iar producătorii se întrec în a veni cu idei practice scutece care pot fi aruncate direct în vasul de toaletă sau rezistente la apă, care sunt foliste în piscine.
Și, cum sunt în plină dezvoltare a aplicațiilor, au apărut deja unele care monitorizează... scutecele! Mai precis, aplicația ține o evidență și anunță prin alerte când este momentul ca bebelușul să fie schimbat. Asta dacă nu anunță prichindelul printr-o sesiune zdravănă de plâns ori prin alte manifestări că scutecul este plin!
