Ne iubim copiii încă dinainte de a-i cunoaşte. Apare a doua liniuţă pe testul de sarcină şi ceva se naşte în nou chiar atunci, înainte de naşterea propriu zisă a copilului. Când vine pe lume, suntem terminaţi: nu există iubire mai mare pe lume, decât aceea pentru copilul tău, nu există sentiment mai frumos decât acela de a deveni părinte şi nici împlinire mai mare. Şi, cum spuneam, puiul a venit pe lume, te uiţi la el cu ultimele puteri, te bucuri că e sănătos, scapi şi o lacrimă de emoţie şi, cu puţin noroc, după doar câteva ore postezi tu însăţi o fotografie cu minunea, cu descrierea „Cel mai frumos <3”.
Prietenii tăi virtuali, care aşteptau emoţionaţi să vadă ce mini-om se ascundea în tine, sar imediat cu like-urile, cu inimioarele şi cu aprecierile care se rezumă la: ”e superb!”. Numai că, ne pare rău să o spunem, nu foarte mulţi cred despre nou-născutul tău că e frumos….
Cercetările arată că majoritatea oamenilor cred despre nou-născuţi şi chiar despre bebeluşii de trei luni, sau chiar de 4-5, că sunt urâţei. Numai după aceea, după împlinirea vârstei de 6 luni şi până la 3-4 ani, copiii ating apogeul drăgălăşeniei. De ce? Toate aceste concluzii au ridicat mari semne de întrebare oamenilor de ştiinţă care, curioşi din fire, nu au putut să nu se întrebe de unde vine predispoziţia noastră de a aprecia mai mult copilaşii mai mari, în detrimentul nou-născuţilor? Nu suntem noi alcătuiţi genetic să ne iubim urmaşii mai vulnerabili şi, deci, simpatia noastră pentru bebeluşi să fie invers proporţională cu vârsta lor? Acestea este una dintre marile întrebări publicate într-un nou studiu al Evolution and Human Behavior.
► Citeşte şi Crezi ca bebelusul tau este urat?
“Am ajuns la concluzia că nou-născuţii sunt mai puţin atractivi decât bebeluşii de 6 luni – vârsta la care ating apogeul drăgălăşeniei”, a scris co-autorul Prarthana Franklin, de la Brock University din St. Catharines, Ontario, în cadrul studiului publicat. “Este destul de interesant ce am descoperit, pentru că în general tindem să credem că, cu cât sunt mai mici copiii, cu atât sunt mai drăgălaşi”, a continuat el.
În cadrul studiului, Franklin a prezentat unui eşantion de 142 de adulţi 18 fotografii cu bebeluşi de diferite vârste – nou-născuţi, 3 luni, 6 luni – întrebându-i pe care dintre aceştia i-ar adopta, bazându-se pe propria percepţia asupra fericirii micuţilor, stării de sănătate şi drăgălăşeniei. Ei au descoperit că în vârful clasamentului stăteau bebeluşii de 6 luni, fiind urmaţi de cei de 3 luni şi de-abia apoi de nou-născuţi. Se pare că aceştia din urmă nu erau chiar drăgălaşi…
Oamenii de ştiinţă consideră că fenomenul ar putea fi explicat de faptul că, la 6 luni, bebeluşii sunt mai puternici şi, deci, mai capabili să lupte cu bolile, ceea ce cauzează o amânare a creării unei legături între părinţi şi prunci. Altfel spus, involuntar, adulţii se ataşează mai greu de nou-născuţi, ca urmare a temerii ca nu ar putea supravieţui. Specialiştii mai cred că această inclinaţie spre bebeluşii mai mari are rădăcini mai adânci în strămoşii noştri. “O mamă din Evul Mediu, care avea de alăptat doi copii – unul mai mare şi unul mic – dar care nu dispunea de suficient lapte matern, trebuie să aleagă între prunci, pentru ca măcar unul să trăiască, să se hrănească după nevoi – şi doar unul să moară. Nu îi putea sacrifica pe amândoi. Aşa că, de fiecare dată, îl alegea pe cel mai puternic, adică pe cel mai mare şi mai dezvoltat. Acestea erau decizii greu de luat, cărora omenirea a trebuit să le facă faţă sute de ani de-a rândul”, a explicat Tony Volk, co-autor al studiului.
►Citeşte şi Un nou născut este atât de frumos, dar mai degrabă nu
Desigur, oamenii de ştiinţă nu pot explica în mod exact modul în care percepţia noastră asupra drăgălăşeniei bebeluşilor a evoluat. Cu toate acestea, noi ne iubim nou născuţii cum nu am mai iubit şi, pentru noi, sunt cele mai preţioase fiinţe din lume. Restul… doar studii.
Sursa
Sursa foto: Free pik
