Ca părinte, este normal să îți pui întrebări despre dezvoltarea copilului tău, inclusiv despre aspectele anatomice intime. Labiile mici ale fetițelor sunt o parte importantă a anatomiei genitale externe și pot prezenta variații normale în dimensiune, culoare și formă.
Anatomia și dezvoltarea normală
Labiile mici (labia minora) sunt pliuri de piele situate în interiorul labiilor mari, având rolul de a proteja orificiul vaginal și uretra. Ele pot avea dimensiuni diferite de la o fetiță la alta, iar în unele cazuri pot fi asimetrice. Aceasta este o variantă normală și nu necesită tratament.
Lipirea (fuziunea) labiilor mici
De obicei, labiile mici sunt despărțite, cu o deschidere clară între ele. Dar, uneori, labiile mici sunt lipite, lăsând o deschidere mai mică sau, rareori, fără deschidere. Intrarea în vagin poate fi complet ascunsă. Această afecțiune se numește “coalescență labială” și apare cel mai frecvent când fetele au vârsta cuprinsă între 6 luni și 6 ani, din cauza nivelului scăzut de estrogen.
În majoritatea cazurilor, această afecțiune nu provoacă disconfort și poate dispărea de la sine. Dacă însă copilul prezintă simptome precum dificultăți la urinare sau iritație persistentă, este recomandată consultarea unui medic pediatru sau ginecolog pediatric.
Igiena și îngrijirea corectă
Pentru a menține sănătatea genitală a fetiței, este important să adopți măsuri corecte de igienă:
- Curățarea blândă: Spălarea zonei intime cu apă călduță și, dacă este necesar, cu un săpun delicat, fără parfum.
- Evitarea iritanților: Scutecele umede schimbate rar, detergenții agresivi sau hainele strâmte pot contribui la iritații.
- Evitarea manipulării excesive: Labiile mici nu trebuie separate forțat, deoarece acest lucru poate provoca microleziuni și iritații.
Când este necesar un consult medical?
Este indicat să consulți un medic dacă observi:
- Labiile mici complet unite, afectând urinarea
- Roșeață, umflături sau secreții anormale
- Iritații persistente sau durere în zona genitală
În concluzie, labiile mici la fetițe prezintă variații normale, iar părinții nu ar trebui să se îngrijoreze decât dacă apar simptome neobișnuite. O igienă corectă și o monitorizare atentă vor asigura sănătatea genitală a copilului tău. Dacă ai nelămuriri, discută cu un medic specialist pentru sfaturi personalizate.
