Florina Badea spunea, la un moment dat, că miroase din nou a bebeluș la ea în casă. Și Doamne, ce miros! Îți dă dependență, nu alta! Numai cine nu a avut un bebe nu știe despre ce minunății vorbim noi aici!
Și ca să vedeți că nu este vorba despre hormonii de lăuzie, venim și cu studii: S-a demonstrat științific, de către o echipă de cercetători de la Universitatea din Montreal, că pentru femei, mirosul unui bebeluș nou-născut creează în organism același efect pe care îl au drogurile asupra unui narcoman.
De-a lungul timpului, mirosul a fost asociat doar cu crearea unei legături între mamă și copil – bebelușii simt mirosul mamei, îl recunosc și se liniștesc. Dar și invers: mami simte mirosul lui bebe și îl iubește pe fiecare zi mai tare (deși în fiecare zi pare că nu e loc de mai mult).
Dar cecetătorii de la Montreal ne arată că e vorba de mai mult: chiar de o dependență! Oamenii de ştiinţă au descoperit că mirosul unui nou născut ajunge chiar în cele mai profunde colţisoare din creierul unei femei, chiar dacă este vorba despre propriul copil sau despre copilul unei alte femei.
“Acestea sunt zone ale creierului care sunt activate atunci când îţi este foarte foame şi în sfârşit mananci ceva sau dacă eşti dependent de droguri şi în sfârşit iei drogul pe care îl pofteai”, spune co-autorul studiului, Johannes Frasnelli, un cercetator postdoctoral şi lector în cadrul departamentului de psihologie al Universităţii din Montreal.
“Se pare că natura ne-a oferit un instrument care ne ajută la stabilirea legăturii între mamă şi noul ei născut. Este foarte puternic.”
Pentru a vedea cum mirosul unui nou născut afectează creierul, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a studiat un număr de 30 de femei, dintre care 15 născuseră în urmă cu 3 până la 6 săptămâni. Celelalte 15 femei nu avuseseră niciodată copii.
În timp ce femeile se aflau într-un aparat care le scana creierul, oamenii de ştiinţă le-au prezentat fie parfum de nou născut, fie doar aer curat. Cercetătorii au captat “esenţa de nou născut“ luând tricouri pe care bebeluşii le-au purtat timp de două zile şi le-au îngheţat în pungi de plastic până când mirosul a fost necesar pentru experiment.
Și, deși toate femeile au raportat că mirosul de nou născut a fost plăcut, s-a observat o diferenţă între măsurătorile creierelor mamelor care născuseră recent şi ale celor care nu au născut niciodată: de îndată ce mirosul de nou născut a fost detectat, centrul plăcerii tuturor acestor femei a emis un semnal, însa la proaspetele mame acest semnal a strălucit mult mai puternic.
Frasnelli spune că suntem, cel mai probabil, condiţionaţi să răspundem în acest mod deoarece naşterea unui copil zguduie lumea oricărui nou părinte. Copilul neajutorat are nevoie de o modalitate prin care să atragă purtarea de grijă a adultului.
“O mamă care are primul copil trece dintr-odată de la viaţa de cuplu la faptul că trebuie să poarte grija unei fiinţe mici care plânge ori de câte ori are nevoie de ceva şi după care este nevoită să cureţe. Este o mare, mare tulburare. Ar putea fi vazută aceasta ca ceva neplăcut şi totuşi majoritatea părinţilor o fac cu plăcere.”
Cercetătorii nu au privit la impactul pe care mirosul noului născut îl are asupra taţilor, însă Frasnelli suspectează că, de asemenea, creierul acestora ar reacţiona.
“Din punctul meu de vedere personal, mirosul corpului de bebeluşi este ceva ce şi mie îmi place foarte mult”, spune el. “Când îi iei în braţe şi te apropii de ei, miros foarte frumos.”
„Are sens faptul că suntem programați să răspundem la mirosul de copil în acest fel”, spune Diane Sanford, un psiholog care este specializat în domeniul sănătăţii maternale şi co-autor al cărţii “Viața nu va fi niciodată la fel: Ghid de supraviețuire postpartum al mamei adevărate.”
”În acele prime câteva luni, bebeluşii au nevoie în mare parte doar să fie îngrijiţi şi nu primim prea mult feedback pozitiv din partea lor”, spune Sanford. “Deci, faptul că centrele de plăcere ale creierului sunt activate, face mai plină de satisfacţii activitatea de părinte într-un moment în care aceasta este foarte intensivă şi epuizantă. Receptorii noştri se activează şi avem sentimente plăcute care compensează toată munca grea şi oboseala.”
Sanford spune că acest parfum special menţine părinţii la “linia de plutire” până când copilul are alte plăceri de oferit.
“Este minunat că bebeluşii încep să zâmbească pe la două luni, când majoritatea părinţilor sunt obosiţi şi nu primesc prea multe lucruri pozitive înapoi”, explică ea.”Apoi copilul începe să zâmbească şi, o, Doamne, devine cel mai frumos lucru din lume.”
Sanford bănuieşte că ceva se schimbă pe durata sarcinii şi a naşterii, ceea ce explică faptul că proaspetele mămici răspund mult mai puternic stimulilor (ce ţin de mirosul noului născut) decât mamele care nu au dat naştere încă.
