Dupa ce ca astia micii nu vin cu manual de instructiuni, mai circula pe seama lor si cateva mituri care le baga in confuzie totala pe proaspetele mamici...
Daca e primul tau copil, e clar ca nu stii mare lucru despre ingrijirea lui. Teoria acumulata la cursurile de puericultura sau parenting, din discutiile cu prietenii care au trecut deja prin asta sau din sfaturile pe care, vrand-nevrand, le-ai primit de la toti oamenii de bine care au considerat ca e treaba lor sa te educe in sensul asta nu se pupa 100% cu realitatea din primele saptamani de maternitate. Pana iti cunosti copilul si-ti „intri in mana” in ce priveste ingrijirea lui, atat fizica, cat si emotionala, psihica, intelectuala, simti, de cele mai multe ori, ca ratacesti intr-un desert informational - cand, de fapt, tot ce ai nevoie este sa te „acordezi” la frecventa bebelusului si sa incerci sa-l asculti cu inima. Intuitia unei mame in ce priveste binele copilului sau mi se pare una din acele super-puteri cu care natura ne-a inzestrat, dar am observat ca nu-i obligatoriu sa intre in functiune automat cand doctorul iti pune nou-nascutul in brate.
Asa ca mi se pare normal ca urmatoarele precepte sa nu fie decat niste mituri – care mai mult streseaza decat ajuta proaspetele mamici:
Trebuie sa distingi intre diferitele tipuri de plans ale bebelusului tau. Adica sa-ti dai seama daca plange de foame, de colici, de plictiseala, de frig, de singuratate etc. In primul rand, ca sa faci asta, ar trebui ca bebelusul tau sa fi plans macar de cateva ori pentru fiecare din motivele de mai sus. Si serios, acum, cati parinti de nou-nascuti stii care-si lasa copilul sa planga numai ca sa adune material documentar pentru urmatoarele luni de parenting, pana ce ala micu’ reuseste sa gesticuleze intr-un fel despre problema lui? Daca e posibil sa primesti la spital un mic indrumar despre cum arata problemele de piele ale bebelusilor, de exemplu, in mod sigur nu vei primi si un tutorial despre cum plange bebelusul din diverse motive. Exista asa ceva pe YouTube, dar nu mi-am lasat copilul sa planga suficient de mult incat sa verific daca functioneaza.
►Citeste si despre Cum sa intelegi plansul bebelusilor intre 0 si 3 luni.
Nou-nascutii doar dorm si mananca. In mare, cam asa sta treaba. Iar tu te ingrijorezi acum de ce al tau nu face asta si-ti da „bataie de cap”, nu? Pai, nu e si el om? Mai mult – e un om fara simturi dezvoltate complet, dar un om care si-a schimbat recent mediul de viata in mod radical, astfel incat incearca sa se adapteze la noua situatie: mai racoroasa, mai zgomotoasa, mai luminoasa, mai plina de stimuli. Tu esti firul lui rosu, de care se agata in procesul de adaptare; vocea ta, mirosul tau sunt factorii de continuitate care il linistesc. Asa ca, daca te bazai pe faptul ca il tii satul, ii oferi un patut confortabil si el te lasa in pace, reconsidera-ti pozitia. Nou-nascutul are nevoie de siguranta ca sa doarma si sa manance toata ziua. Tu esti siguranta lui. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da: cumpara-ti un sistem de purtare de la nastere si poarta-l mult.
Alaptatul e greu/alaptatul e usor (sunt doua tabere extremiste aici). Din ce-am trait, am vazut si-am auzit, alaptatul e diferit pentru fiecare in parte: unora le-a mers ca uns din prima, altele au avut de tras la inceput – dar au depasit hopul si-au continuat mult timp dupa, in alte cazuri dificultatile au venit dupa cateva saptamani sau luni, iar unele n-au avut nicio problema si, cu toate astea, li s-a luat de alaptat. Sunt prea multi factori implicati in proces ca sa-i pui o eticheta cu un anumit grad de dificultate. Alaptatul nu implica doar aspecte fiziologice (am/n-am lapte, am/n-am canalele desfundate, trage/nu trage bebelusul etc.), ci si psihice (ma simt/nu ma simt confortabil cu asta), sociale, de cuplu si asa mai departe. Dupa cum sunt de parere ca bebelusul e cum ti-l faci, la fel cred ca e si cu alaptatul. Bineinteles, multi factori implicati in asta actioneaza la modul subconstient.
►Citeste si despre Cum se face o sesiune de alaptat pas cu pas.
Dezvoltarea bebelusilor are etape fixe. Adica, la modul: la doua luni trebuie sa-si tina capul, la sase luni trebuie sa stea in fund, la opt luni s-o ia de-a busilea, la un an sa mearga si asa mai departe. Bebelusii n-au nicio alarma interioara care sa le dea semnalul cand au de bifat inca o aptitudine in dezvoltarea lor. Astea sunt doar niste repere generale, unii copii invata lucrurile astea mai repede, altii le fac mai tarziu, iar unii le fac intr-un ritm fluctuant: deprind o aptitudine mai rapid, alta mai incet si asa mai departe. O aptitudine noua este invatata atunci cand stimularea adecvata vizuala, auditiva si tactila este oferita cu frecventa, intensitatea si durata necesare, spune Janet Doman, director al The Institutes for the Achievement of Human Potential (Institutele pentru Atingerea Potentialului Uman, n.r.).
►Citeste si despre 10 jocuri pentru bebeluşi care ajută la dezvoltarea intelectuală
Bebelusii nu pot fi atenti prea mult timp. Si asta te frustreaza, nu? Ca ai dat o gramada de bani pe jucarii recomandate pentru varsta lui si nici ca-i pasa cand i le zdrangani prin fata ochilor, asa-i? De fapt, spune Janet Doman, bebelusii au o curiozitate atat de mare, sunt atat de entuziasti fata de tot ce-i inconjoara, incat sunt capabili sa fie atenti la zece lucruri odata, nu la unul singur, asa cum fac adultii. Asa reusesc ei sa acumuleze atat de multa informatie despre mediul inconjurator intr-un timp atat de scurt. Prin urmare, in loc sa te mahnesti ca bebe nu-i atent la ce-i arati tu, incearca sa descoperi la ce este el atent si sa exploatezi acel lucru: adu-i-l mai aproape, vorbeste-i despre el, pune-l intr-o situatie/scenariu etc. ca sa imbogatesti aceasta experienta pentru copilul tau.
Sursa: babble.com
