În fiecare an, la început de decembrie, facem ditamai bradul în living, plin cu luminiţe şi globuri. Apoi punem prin casă Moşii, renii, steluţele şi restul nebuniilor prevestitoare de Crăciun, care s-au odihnit prin dulapuri şi sertare un an întreg. Rar câte un colţişor care să scape neatins. Măcar un fulg mic acolo, o steluţă, o ghirlandă, o… ceva, tot atârn.
Anul ăsta e altfel. Îl avem pe Aris argint viu care mişună peste tot şi lasa prăpăd în urmă, deci o lăsăm mai moale cu decoratul. Am zis totuşi să scot un brăduţ de un metru, pe care îl făceam în mod normal la ăştia mici în cameră, să văd cum se comportă copilul teleghidat. Am pus în el câteva chestii din plastic şi hârtie şi am aşteptat.
Brăduţul e făcut de 2 zile, din care nu ştiu dacă a stat 2 ore în picioare. Păi cum a văzut Aris noutatea, cum i-au sclipit ochii şi a început smulsul ornamentelor şi mototolitul îngeraşul de hârtie din vârf. Vai, dar ce mingi mişto sunt globurile astea! Numai bune de aruncat după motan. Instalaţia e musai să fie trasă, iar bradul cu totul trebuie lovit cu pumnişorii pufoşi până devine una cu parchetul.
Am încercat să îi explic:
(…)
Citește mai mult pe www.ruxandraluca.ro!
