A început săptămâna alăptării. Săptămâna internațioanlă a alăptării. Am trecut de perioada în care stăteam cu pruncul la sân. De multă vreme. Alăptarea, pentru mine, înseamnă conectare cu bebelușul, modul în care poți să comunici cu puiul pe care l-ai purtat în pântec și ai așteptat cu atâta nerăbdare sa îl ții în braţe, să îi arăți dragostea ta, să îi simți mirosul pielii.
Pentru mine, alăptarea e un amalgam de sentimente copleșitoare. De iubire. Dar și de amărăciune, în ceea ce mă privește.
► Citeşte şi Dragă mamă care n-ai putut alăpta
Mă bucur enorm când văd mame alăptând. Mă bucur pentru puii lor, pentru ele, pentru legătura lor ce se creează astfel. Amărăciunea, însă, vine de la povestea mea cu alăptarea. Una care mă va măcina toată viața.
Va fi acel eșec al meu ca mamă. Nu exagerez, aşa văd eu lucrurile. De ce? Pentru că nu am reușit să îmi alăptez copila mai mult de trei luni. Cu toate eforturile mele, laptele a refuzat să mai curgă.
(…)
Citeşte mai mult pe blogulmamei.ro
